Oriunde aș fi pe pământ am să vorbesc cu ele,
Sub cerul atât de plăcut străbătut de aurole
Sau sub norii ce-mi încheagă vederea serioasă
Stelele-mi vor fi inspirația spre o viață armonioasă.
.
Curios e faptul că atunci când privești mai intens
Căutând un răspuns ori privind fără de vreun sens,
Stele vor apărea pe lângă stelele ce le poți vedea
Vorbindu-ți despre cum este acum și cum era.
.
Păcat! -de câțiva ani cerul se topește peste noi,
Peste flacăra ignoranței nestinsă de atâtea ploi.
Cerul plânge, iar noi continuăm să secăm tot
Ca într-un iad albastru, țipăm la același mort.
.
Pe undeva ne înțeleg, dar nu pot să nu condamn
Crimele împotriva naturii ce ne ține cu atâta calm.
Că e împotriva naturii mamă sau a naturii umane,
Nu contează, noi suntem stele îmbrăcate-n carne.
.
Și ar fi firesc ca în acest mizerabil context global
Să-ncepem să strălucim ca stelele în mod natural,
Să începem să inspirăm și să povestim altora
Despre cum o constelație a reușit să schimbe era.
.
Chiar dacă uneori ne simțim umbriți de anxietate,
De răutate, greșeli, ură și gânduri necurate,
Trebuie să privim mereu la ele, la surorile stele
Și ne vor spăla ochii de umbra plămădiță-n jale.
.
Ne vor scăpa de haina asta cenușie și zeloasă
Cu sentimentul dulce că suntem iar acasă,
Ne vor îmbrăca pe toți în râuri și bolți aurite
Amestecându-ne în lumina lucrurilor promise.
.
Începe dragă stea învelită-n astă moale carne
Să răsari în orizont cum îți este scris în carte.
Destinul tău nu e să fi trăit ca un corp ambulant
Ci să strălucești și dincolo de viața asta, neîncetat!
