Aseară îmi simțeam pielea perlată,
Strângându-mă ușor, într-o sferă.
Precum o perlă ascunsă în scoică,
Așa eram eu, în vântul d-aseară.
Adormind ușor, murind în noapte,
Într-un vânt cald și mistuitor
Ce-mi revărsa concluziile-n tâmple,
Șoptindu-mi-le calm și liniștitor.
Seara a trecut și m-am deșteptat
Într-un déjà vu programat prost.
Sunt nou, acum de altele colorat,
De calmul ce degajă noul meu rost...
De noi trăiri, de alte dureri ușoare,
De sărbători ale trupului și minții.
Mă las sprijinit de vânt, pe spate,
În torentele dese ale schimbării.
Am înviat iar, pentru a mia oară,
Pe picioarele vântului ce pleacă
Spre o nouă zi, cu talpa ușoară...
Prelungirea de mine așteaptă.
