Sunt tunul ce lansează dorința de a continua o poveste.
Un tun în fața mea ai devenit, un tun ce îmi strivește...
Cuvinte, priviri și dorințe ce în aceași idee converg.
Vreau să beau planta vieții, vreau o plantă de ginseng!
Am nevoie de vindecare, precum am nevoie de tine
Într-o lume lipsită de culoare sau nopțile dintre zile.
Protocolul medical îmi încearcă răbdarea în întreg...
Vreau să beau planta vieții, vreau o plantă de ginseng!
Îmi lipsește frumusețea și căldura sufletului tăcut,
Precum îi lipsește căderea... unei picături ce a căzut.
Am ieșit din mișcarea continuă din traseul unui cerc,
Dar încă vreau un ceai cald, vreau o plantă de ginseng!
Oare în sarcasmul timpului și în ironia vieții noastre
Mai merită să ne privesc iubirea și amintirile frumoase?
Oare când timpul va înceta să curgă și eu să-l accept,
Nu cumva o să tânjesc după gustul liniștitor de ginseng?
Mai are rost să-mi doresc continuarea visului impecabil?
În condițiile acceptate convenctional, în modul variabil
Cu care se manifestă sensul vântului schimbării nedrept.
Vreau o fașă legată pe frunte, îmbibată în ginseng!
Oare nu ți-ai dat și tu seama că singurul scop al cursei
Sunt pozele captive în albumul relativ scurt al vârstei?
Ce formulă chimică să mai aleg?- căci încă mai încerc
Tot felul de băuturi ce la bază au tot planta de ginseng...
În cel mai bun caz o să rămânem în paginile unui album,
Fără a mai fi prezenți pentru a acționa într-un acum
Ce va rămâne sigur în regretul amețitor al efectului sec
Din băutura colorată, desprinsă din materialul de ginseng!
