Sărut-mâna noapte!
Bătrână povestitoare de povești nespuse,
Veșnică gânguritoare de șoapte...
Te-așteptam privind felinarul dintre frunze,
Fumând o țigare...
Te-așteptam mormăind la rândul meu
Alfabetul limbii tale,
Ridicând din ploape greu,
Îmi era dor, de tine noapte...
Privește... câte am de gândit,
Privește iar, prin ochii mei ce-ți poartă culoarea!
Și ajută-mă să văd răul, risipit
Și să-mi rămână doar splendoarea...
Privește doar... câte am de gândit, bătrână doamnă!
Și-ai să simți și tu ardoarea
Și de ce n-am adormit în atmosfera-ți calmă
Ai să vezi, ai să mă crezi și ai să-mi sfătuiești
Gândirea, prin milioanele de pilde,
Prin nemuritoarele tale povești
Ai să mă îndrepți pe nesimțite...
******************************
Am pomenit de vechi iubiri?-am pomenit...
Am amintit ce am stârnit?-în interiorul meu,
Cum cu revolta mea, spre mine am pornit?
I-am mulțumit lui Dumnezeu?
Am ocolit subiectul poftelor carnale?-nu!
Ce cald îmi este în interiorul îmbrățișării tale!
Un ignorant, rămâne somnul
În fața pilduitorului tău sfat, ce spre-nălțare
Îmi trimite gândul, evaporat în soarele zilei...
Bine că mi l-ai închistat! Ingheata-mi-l!
Așa cum este! fă-o acum în miezul clipei
În suflet cum este acum, arata-mi-l!
**********************************
Ți-am povestit ce-am recitat?-atât de limpede,
Dar de iubirile uitate?-da... am și uitat.
Îți amintești ce-am povestit ieri?-cine ne-ar crede...
Dar... atunci când ne-am certat?
Dar atunci când mi-ai ilustrat cel mai frumos cer?
Sau când m-ai vindecat...
N-am să uit nici atunci când mi-ai trmis un înger
Pe care, desigur, cu neglijența mea l-am alungat...
Bătrână noapte... tu ce-ai mai făcut în ultimele zile?
Să te-ntreb, n-am apucat...
*************************
-Pe tine! pe tine...
-Și pe mine... prin ochiul tău înstelat.
-Somn ușor copile!
