De ce cazi? De ce lovești?
De ce plângi? De ce oftezi?
De ce noaptea-ntinerești?
Dar ziua-mbătrânești?
De ce te-nalți? De ce m-aplec?
De ce tu cânți, iar eu dansez?
De ce crești? De ce tu crești?
De ce tu vezi așa frumos?
De ce-mi arăți cerul ce gros
Mă inneaca, mă îmbată,
Îmi surâde-ncet în șoaptă
Și cu el ușor mă poartă
Peste mare, peste lume,
Prin misterul dintre stele,
Prin mirosul de petale
Al florilor vieții desenate șters
În oglinzi, prin univers.
.
De ce mă placi? De ce insiști?
De ce-mi vorbești și nu mă minți?
De ce eu? De ce nu eu?
De ce mă atingi mereu?
De ce doar în valuri încurajatoare
Mă speli tu iubire zdrobitoare?
De ce inima mi-o frângi?
Când mi-e cel mai puternic mușchi.
