Azi, clepsidra mea e străbătută de vin...
Nu de nisip, nici de timp, doar de vin
...și în această zi devin precum Bachus
Ridicând în dans paharul, tot mai sus
Spre cerul împletit în tiparul de vie
Ce înflorește și rodește numai mie!
Azi, clepsidra mea nu se mai golește,
Timpul vine și nu pleacă, poposește...
Gândul vine în ramificații de mister,
în adieri sau în furtuni prin vinul meu
îmbătându-l, se pare, și pe Njord.
Azi, clepsidra mă ajută să o port...
Ca un zeu, înaripat de frunzele curate,
Dar știu că mâine, goale și uitate,
Paharele-mi vor fi sparte...
