Marile ape ce înconjoară inimi calde
Se agită din străfund,
Inimi calde ce se adapă cu sânge
Dintr-un istoric adânc.
Parfumul nostalgiei anilor de glorie
Pornește și azi la drum.
Ani de glorie, singura dorință
A poporului făcut scrum.
Cântecul de slăvire al sacerdoților daci
A rămas o amintire.
Dacii cei curajoși nu și-au dorit p-aici
Stăpâni noi cu noi regime.
Lungi bătăi de inimă, anii de război...
Ne-au păstrat graiurile.
Atâta amar de suflete nevinovate
Și-au pierdut anii pentru noi,
Iar noi le vindem plaiurile.
De ce ne-or mai ocroti îngerii păzitori?
Poate că ei mai cred...
În minunea de a ne mai vedea stăpâni pe noi.
Momentan...deșertăciune și deșert!
În era asta se ciuntesc copii prematur...
Și de s-ar mai naște un Mihai, un Mircea
Ar fi alți sclavi în drum.
Unde ne-o fi darul sufletului cel mai bun?
Când se va naște generația
Fără de stăpân,
Dar care vor transforma toată jalea
Într-un râs cald și nebun!
O fi acum?
O fi... acum?-vremea împărăției fără de împărați,
Unde puterea va fi împărțită,
Egal, printre frați.
O fi acum?
O fi... acum?-Horele de indivizi puternici și nevinovați,
Unde rotirea lor spiralică
Va ameți uitarea anilor cu adevărat importanți,
Aducându-ne în pragul unui nou început de soartă.
Când vom deschide această poartă?
O fi acum?
O fi...acum?
