Întrețin foc, susținându-mi pledoaria,
În nenoroc aruncând nemulțumirea
Bat la ușa unei blamări controversate...
Nemaiavând cheile-mi versificate...
Nu-mi răspunde legea bunului simț,
Nu-mi zâmbește decât umorul înapoi.
Doar pe tronul lui mă pot numi prinț,
Fără prințesă, râsul nu se leagă de doi.
Blasfemie în drum de soare și umbră,
O comoară de fată iese la iveală,
Scumpă, nu știe unde să se ascundă,
Nu știe că-i glumă, că nu-i de socoteală...
Ciori negre se lovesc de fereastra clipei.
În timp ce ea le adună de pe jos,
Eu râd de expresia serioasă a feței ei...
Brevis oratio penetrat coelos!
