M-am sfătuit cu intensul context contemporan mie,
Cu vocile ce șoptesc peste adevărul demult pierdut
Și m-am convins că nu voi avea vreun gram de alinare,
De aceea voi întreține dorința să le ajut!
Și nu mă refer la ajutorul din care aș putea profita...
Nu este genul de ajutor fățarnic și magnetic.
Nu voi fi în niciun caz dojenitorul care să emită
Sfaturi pentru sminteli și încurajări spre estetic.
Femeia este partea cea mai pură și frumoasă,
Cea mai elegantă parte a întregului omenesc.
Conține adevăr această inpoteza aleasă
Abordării dulci a vastului subiect femeiesc?
Dacă dreptatea aparține mie pentru început,
Sper să nu bat câmpii arbitrand orbit.
Căci părerea-mi ce acum am să v-o spun
Iese oreacum din prejudecăți și din obijnuit.
E drept că energia feminină defilează adesea
Umbrind masculinitatea considerată rudimentară.
E drept că femeia nu și-a uitat complet rolul
Printre actorii acestei lumi ce-i întrețin fiorul.
Se spune că bărbatul obține cât obține
Doar din simpla dorință de a se împlinii sexual,
De a satisface nevoia carnală de iubire
Ce îl implică într-un câmp manifestat dual.
Se spune că dacă nu ar exista splendida femeie...
Bărbatul și-ar da și în prezent cu bâta-n cap,
Că nu și-ar dori nimic să mai afirme,
Că nu ar mai simți extazul următorului salt.
Se spune că bărbatul nu mai este în stare
Să aprecieze polul opus și dulcele lui gust,
Dar ce te faci când nici femeia nu mai pare
