Pe străzi pline de mister
Umbrele se ascund când treci.
Emani atâta iubire în aer...
Încât reușești noaptea să-neci.
.
Pereți înalți, prefăcuți în nisip
Îți dezvăluie camere albe...
Și în fiecare pat: un om,un chip,
Un bastard cu buze calde.
.
Te uiți în ochii lui de piatră
Și recunoști privirea lor,
De atâta timp dorită, căutată,
Ce-ți oferă dar de zbor.
.
Pe străzi pline de mister
Urmărești umbra lui neagră
Cum se-nalță către cer...
Spre o ceață înstelată.
Închizi ochii speriată, zbori!
Te miri la întâlnirea ta cu luna.
Pe străzi, umbrele ca niște ciori
Fac ziua cu noaptea ca și una.
.
Brusc cazi trezită din acel vis
La colțul gros al unei străzi
Și vezi orașul compromis,
Lipsit de viață sau de morți.
.
Te îndrepți către camerele albe
Țipând după cel cu ochii grei,
Dar străzile prind mișcări de ape
Împingându-te spre albul camerei.
.
Și cazi în patul zdrențuros
Ce te strânge cu forță de carne...
Mulându-se pe corpul tău frumos
Ca încolăcirile unui șarpe.
.
Și pe pleoapele tale infricosate
Cade iar lumină și emani iubire,
Îți deschizi ochii încă strânsă-n brațe
De mine, realizând că ești în realitate.
