Plăcerea scade în bezna umbrei în care mă lași,
Iar timpul se zbate, îmi scapă, nărăvaș,
Dar, pe vârful acestui apogeu narcotic
Mă inreb dacă nu cumva am devenit sălbatic...?
Mă întreb unde vreau să ajung?
Mă inteb dacă drumul îmi va fi lung?
Și dacă se va adeveri, dacă așa va fi,
Cui, în toți acești ani îi voi zâmbi?
Pe cine aș iubi?
Nu știu dacă această curiozitate e benefică
Căci numărul întrebărilor se amplifică,
De la zi la noapte, de la noapte la zi.
Mi-e frică de frumusețile pe care nu le pot simți.
Nu aș vrea să trăiesc ignorându-le,
Nu aș vrea să mor confruntându-le.
Cui, în toți acești ani îi voi zâmbi?
Pe cine aș ocroti?
De multe ori te simt aproape, dar nu e adevărat...
Din gropile vieții mele din care mă adap
Am gustat tot felul de adevăruri false
Și cunosc deja gustul singurătății mele.
Ca printr-o magie m-am trezit cu un dar...
Nu aș vrea să fie în zadar, asta e destul de clar,
Nu aș vrea să mă bucur doar eu,
Nu aș vrea să mă aflu în căutare mereu.
Cui, în toți acești ani îi voi zâmbi?
Pe cine aș uimi?
Mi-a spus cineva să nu-mi amărăsc gândul,
Să ridic și eu ca ceilalți scutul
În speranța că voi trece de viață încă întreg,
Dar nu-mi permit asta, nu pot să înțeleg...
Dacă nu sunt eu cel ce mă descopăr încet,
Cine e capabil să mă determine să evoluez?
Și, vreau nu vreau, stau și mă întreb...
Pe ce drum să încep?
Către ce să mă intrept?
Pe cine să aștept?
Cu ce vreau să m-aleg?
Aș vrea să mă-nțeleg...
Probabil că voi afla pe parcursul vieții acesteia,
Dar am să privesc de undeva de sus le ea.
Pentru că degeaba mă implic atât de tare,
Degeaba am să ud drumul cu sudoare
Dacă inima nu-mi va fi mulțumită,
Dacă pofta pentru cunoaștere nu-mi va fi stăvilită.
Dar chiar și dacă voi realiză toate acestea...
Ce scop ar avea fără prezența ta?
Rămân încă doar cu mine...
Am încredere în tine!
Totul se va lega de la sine...
