Mâhnește fum, se adună fulger de pe cer,
Ornament stelar purtat de ochii tăi.
Suporți traumele unui prea-ncercat înger,
Aripi ciuntite, cuțite în mâini de oameni răi.
A ta voce, strigăt peste munți și văi
Gonește și azi stafia anilor golași și goi,
Spulberă apa, ploaie aruncată de ochii tăi,
Putrezește carnea dușmanilor strigoi.
Ascultare încălcată, pedeapsă fără milă,
În suflet ești matură, fața ți-e copilă.
Arde foc pe fier, scânteia de iubire,
Sunt doar un om, privire și uimire!
Secat e lacul în care te priveai, nămol,
Sufletul descărcat, paharul este gol.
Pierdut alint, vânt încurcat în pădure,
Se ascultă tunet, se înalță vârfuri sure.
Potolit stă misterul, nu se mai adâncește,
Sânge mult în inimă, lunga poezie,
Dorul calmului, sânge clocotește...
Amar de frunze moarte, mult prea multe zile.
Pufăit de țigară, surdina poartă glume,
E noapte afară, e prea multă lume.
Trosnit de oase, pofte lungi neascultate,
Pături aruncate, dorințe îngroșate.
Arcuitul norilor, blestemul trandafirilor,
Unul alb, parte a sufletului meu,
Îmi este atât de cald, prilejul zorilor.
Cine ești tu? Cine sunt eu?
