Lacrimă albă, ce cazi lălâie
Pe inima albastră,
Rar, pe călcâie...
Departe, pe gheață,
Ce dorință porți în tine?
O fi de rău, o fi de bine?
Așa sunt și eu, lin ca și tine,
în viața ce-o sorb, cafea,
De pe oglinda fierbinte
Prin care privesc lumea.
Același om e rău, dar și bun,
Pofta este aprinsă, ori este scrum.
Lacrimă neagră, iris copt,
Ce ar fi cerul fără mare?
Ce ar fi bucla dacă n-ar fi opt?
Timpul plouă în stele căzătoare,
Lacrimă albă, lacrimă neagră,
Binele din păcat vă așteaptă!
Un gram de aș avea din toate,
Un vârf de cuțit, nu mai mult...
Aș pune umanitatea pe roate
Cu egoismul meu crud,
Cu esența adâncită în patimi,
Prin spirala vieții, spirală de lacrimi.
