Uite-o cum aleargă afară în ploaie,
Are lacrimi în ochi și mâna la inimă.
Vântul nu o atinge deși plopii se-ndoaie,
Încep să realizez că eu sunt de vină.
.
Simt cum mă ustură subțire pe spate
Și cum ceva curge în jos, ușor...
Parcă unghii mi-au lăsat dungi însângerate,
Dar au fost de fapt spinii trandafirilor!
.
Uite-o cum fuge cerându-mi s-o las în pace,
Cum minte că vrea să nu mă mai vadă.
Nu bag de seamă cuvintele ei sărace
Văzând-o șocat cum în vale începe să cadă.
.
De-ndată mă arunc prin pământ și iarbă
Alunecând puțin mai departe de ea.
Îi văd privirea îngrozită și oarbă
Și pe loc mi se strânge pielea.
.
O strig cu alint crezând că se joacă,
Dar inimă-i mică se oprește încet.
Încerc s-o-nviorez, să n-o las să zacă
Dându-i suflarea mea în piept.
.
Ea stă adormită, eu stau s-o trezesc
Sub ora ce trece ca anii în șir
Îi culesesem boboc, să-i spun c-o iubesc,
Dar am fost zgâriat de un crud trandafir.
