Fabrică de povețe istețe despre magie și iubire...
Ce dracu să mai spun peste atâta prostie?
Peste a mea, peste a ta, peste a tuturora,
Peste iz amar de prejudecată și înjurătură.
Hmm... doar un acrobat să poată evita
Tortura miilor de ochi și aroganta zeflemea.
Cine naibii să mă asculte într-o rezonanță bună?
Printre atâtea voci ce diabolic vor să spună,
Vor să arate și să facă, chestiuni de panaramă
Devenind adesea bestii fără gheare și coamă
Sau oameni în neavuție, fără tată, fără mamă
Ce încearcă să îți pună degetul jegos pe rană.
Vrei gunoi lipit de carne vie, ce se împute rapid?
Admiri același dinte de aur din gura unui tâmpit?
Pierzi bani tânjind spre ce? Spre iubire și împlinire?
Să mă anunți când vei obține această prea cinstire,
Dar orfan de-mi vei da dreptate într-un târziu,
Te voi da în pizda mă-tii, rece dintr-un vechi sicriu.
Of! De-ar fi atât de simplu să verși puțină lumină
Într-o lume prea banalizată de datorie și vină.
Să mă apăr cu niște cuvinte ipocrite și înjositoare?
Nu, nu! Vreau doar să-ți atrag atenția covârșitoare,
Poate citești și tu ceva care nu ține de posterior,
Dar asta nu e o dorință, e indicația unui antrenor.
