Îl auziți dimineața în ora cea târzie,
Îl ignorați trecând prin el ca o stafie,
Ați călcat pe el de foarte multe ori
Și pe umbra lui deasă plină de culori.
Cântecul inimii insistă la ureche,
Iar voi acoperiți bătăile lui pereche
Scuipând cuvintele ușor programate
De mult prea cretina societate.
Simțiți ușor pe brațe, fiorul protector,
Cum încearcă să vă poarte-ncetișor?
Cum încearcă să vă-ntoarcă înapoi
Pe drumul adevăratelor valori?
Dacă nu, atunci vă rog mai încercați!
N-aș vrea să-mi mai văd și alți frați
Lăsându-se ștampilați ca animalele
Și dur încadrați în clase sociale...
Ascultați fraților ce acum vă spun!
Nu mai fiți pionii jocului unui nebun!
Pe tabla asta regele greu pică,
Iar regii adevărați nu au inima mică!
Învățați să va treziți fredonând iar
Cântecul inimii ce vă scoate din tipar.
Învățați să dăruiți fără să primiți
Căci pân' la urmă, asta ne face fericiți!
