Ca un vânt dintr-o pădure deasă,
Mă cuprinde dorul și mă-nfioară.
Îmi cântă timpul la vioară
Zgârâind o singură coardă aspră...
Și mă bagă într-un film continuu
În care nici măcar un actor nu joacă,
Doar eu cred că-s primu',
Doar eu gândindu-mă la tine.
Ca un vânt dintr-o pădure deasă,
Mă cuprinde gândul de iubire.
Și nu mă lasă, nu mă lasă-n pace,
Zeci de mii și infinite ace
Îmi injectează nu morfină, ci vin,
Mustit la sânul tău de copilă,
Dar totuși dorul e o movilă
Pentru tine, pentru inima ta...
Parcă nu cunoaște totul,
Totul și tot din inima mea,
Parcă nu îi știe jocul
Dorului atât de aprig, foc și jar,
Foc și jar, blestem de babă dacă!
Dorul să-l ia să-l îngroape
În marea lacrimilor pe care le verși!
Necunoscându-ți locul lângă mine
Ca și regi.
Ca un vânt dintr-o pădure deasă,
Ies cuvintele din gura mea
Și ca de o movilă se lovesc de inima ta.
Oare... pe care, pe cine sau când...
O să mai găsesc cu un suflet atât de blând?
Încât să-mi înece orice gând
Care țipă ca îngropat de viu în pământ,
Încât să-mi curețe orice pată,
Născută pe fața mea atât de șocată
De frumusețea ta.
Nu înțelege din lume doar ce poți!
Nu interpreta, nu trăi nu iubi,
Așa cum ar trebui în mentalitatea unora!
Tu pentru mine esti prima și ultima.
Ca un vânt dintr-o pădure deasă,
Ieși din mulțime atât de frumoasă!
Și chiar dacă copacii nu ar fi...
Tu pentru mine tot umbra lor ai fi
Și tot eu te-aș iubi!
