Puterea lunii de iulie copleșește camera mea
Chiar și prin arsurile de țigară din draperie...
O rază, o fantomă, lucește în norul de praf,
O minunăție... particulele vii și tiparul lor.
Lăcașul unei inspirații teleghidate abstract,
Camera mea, strânsă de cingătoarea zilei...
Formând în stresul căldurii, câteva buzunare
Pline de mofturi formale scăldate-n candoare...
Puterea lunii de iulie o găsesc, și-n contrast
Cu gândirea mea racoroasă, mi-o asum
Cântând mulțumirea în cercuri de fum...
Alint câteva pagini în mângâierea unui pix
Ce scrie slab în dunga lui albastră.
Cât sens plin de viață, ce mutare de șah!
Aș vrea o persoană să-mi citească un rând
Să-l fac șah-mat, să-l înscriu pe un drum înalt...
Biroul ăsta instabil, sprijinul călcâielor mele,
O frunză de mentă și-un ultim pahar cu vin,
Gustul buzelor uscate și grele...
Un tablou oriental, subiectul privirilor seci,
Intrarea fiecărui vis conștient.
Ce minunăție... mișcarea prafului lent!
Buhăit îmi stă obrazul drept, în palmă,
Atins de o rază, deget divin...
Căutând până-n pântec o dramă
Pe care s-o descriu atent, să renasc mai viu
În ceasul activ doar în rapidul secundar.
S-o descriu în norul de fum și în praful stelar,
Prin sertalele pline de foi,
În minunăția camerei mele noi...
Puterea lunii de iulie mă strânge, așa...
Precum inelul uitat pe degetul unui centenar.
Mă transcrie pe foaie și mă aruncă-n sertar...
