Un bec arde pâlpâind,
Un cerc iese din timp,
O carte prafuieste de o zi,
Lună, tu ai vrea să vi?
Un alint se plictisește,
Un alt chip îmbătrânește,
Un fir crește sub piele,
Noaptea-mi pare o femeie.
Un zar freacă parchetul,
O stea caută terestrul,
O geană-mi cade pe obraz,
De țigare am să mă las.
Un rând se citește singur,
Un tablou îngheață frigul,
O nuanță tremură în umbră,
Iubita mea pe unde umblă?
O furtună stă să plece,
Marea vrea să se înnece,
Aerul devine dens,
Sensul e lipsit de sens.
Amintirea se derivă
în imagini din arhivă.
Sorocul mi se cântă lung,
Limba naște gust de plumb,
Trăiesc clipa, treaz, în minte,
Inima simte ce simte.
Pătura-i albă și pustie,
Tremură ca o stafie...
Bântuind întunecată
O dorință speriată!
