Dulcele mierii și simetria fagurului,
Gustul buzelor în perfecțiunea lor,
Geometria frumuseții tale apasă
și-mi oprește șirul gândurilor.
Ca zborul petalei de cireș
Vi și pleci, unde-mi ești?
Tresărind imagini, valuri,
Marea pleacă spre înapoi,
Rămân doar câteva lanțuri
Cu verigi de amândoi.
Un fier bate într-un altul,
Luna urcă pe acest ritm,
Somnul duce către ceruri
Idealuri și algoritm,
Sărutări în multe feluri.
Reflux de timp.
Dulcele mierii și simetria fagurului,
Ochii tăi în planul seducției,
Accentul și vocala glasului
îmi cântă focul din scântei.
Precum un nor de primăvară,
Niciodată nu poposesti...
Te știam pe dinafară,
Acum, întreb tu unde-mi ești?
Lacăt se îmbină-n lacăt
și soarele coboară lent,
Mă jignește, așa, în treacăt
Cu o pană de curent.
Prefer dorul decât uitarea,
Prefer muntele, nu marea.
Mâna în adio îmi întind...
Reflux de timp.
