O ramă de tablou, agățată în sălciile lungi,
Vântul bate în ecou, în nucile din nuci
și carul de amintiri, răsturnat în vale
Poartă înfloriri de dorințe pale.
Pământul repede crapă, caii se adapă,
Lupul sare pe o capră, din firul de iarbă...
Curajul meu viclean, vino lângă mine,
Cu sângele pierzan ținându-se de tine!
O stea în orizont, vorbește în sclipiri,
în sufletul meu tot, ea suflă nemuriri...
Precum o lalea, trezind grădinarul
Precum va face ea, dăruindu-și darul.
Firava mea idee, strecoară-te în ceruri!
Precum o orhidee, fii în multe feluri!
Un ceas se consemnează, felina rage...
Ispita mea frumoasă, vino-ncoace!
