Despre lumi total uitate acum eu ți-aș vorbi,
Printre fantomele din basme iar te-aș ocoli,
În mărețul cer adânc și vast să-ți arăt încă o data,
Cum toate în el se îmbină și se leagă.
.
Dar ce rost are să-ți descriu, frigul durului pustiu
Sau să-ți pictez din nou pe ploapă un fulg de zăpada?
Ce rost au toate acestea când interesul nu ți-e viu
Către magia ce-o gustăm în dulcea noastră artă?
.
Despre frumosul om, despre rarele plăceri?
Despre lunga istorie a anilor sau ziua de ieri?
Ai vrea tu să auzi? Oare ți-ar face plăcere?
Sau preferi aceleași baliverne, aceleași probleme?
.
Dar ce rost are să mergem atât de departe
Când pe toate le poți afla dintr-o pură întâmplare,
În zâmbetul copiilor, în rânduri printr-o carte
Sau pur și simplu dimineața într-un răsărit de soare!
