Frumos pod, construcție impunătoare...
Cu picioare înfipte într-o apă mare.
Debit alert, aluviuni de nisip și amintire...
Carusel de timp e fluviul de sub mine.
Interesante clădiri, giganți luminoși...
Cu burțile aplecate către noi, norocoși.
Pe lângă ele, șarpele virează la stânga
Cu sâsâit nebun, hipnotizează ea, Tamisa.
Un ochi mare, o clipire, ziua fără soare
Cu rotiri aventuroase din genele false...
Iris atrăgător de alb, iris ce totul cunoaște,
De la ciobul cel înalt până la docurile joase.
Ce ploaie măruntă, lacrimile lui, reci...
Norii pot să îi ating, duzine de nori întregi
La fel de mulți precum umbrelele, ciuperci.
Pălării ambulante, mistere migratoare...
Balcoanele luminate, ieri modelau orașul,
Ochii tăi verzi și mari, ieri modelau gândul
Cum că viața nu-i atât de rea, ușor e vântul,
Că ploaia nu mă udă ea, ci emoția, sărutul.
Împletitură perfectă, clasic și modern
În stilul de pe străzi, și al străzilor stil ferm.
Pumn de fier, nimic din lemn, piatră cubică,
Pas adânc, anunță viață... în lumea asta mică.
