Concert aveam în piept
Când le priveam pe rând
De-a lungul acestor ani.
Unele mă intrigau puțin,
Altele cu mult mai mult
Decât o plimbare-n rai.
Gândind în profunzime
Îmi dau seama cu uimire
Că eu sunt actorul prim
Și pentru a mea mulțumire
Piesa e obligatoriu să fie
Comedia unui arlechin...
Nu le-am jonglat nebun,
Dar nici n-am să le spun
Cât de ușor pot să iubesc,
Cât de speciale ele sunt?
Mai bine țin buzele plumb
Să nu le mai trezesc...
