Caii galopează pe rare cărări
Ce pornesc una spre cealaltă,
Din laterale și prin alunecări,
Sărind baltă și piatră înaltă
Până la cascada lacrimândă...
Unde caii se opresc să beie,
Dar veghează ca într-o pândă.
Nu-i apă, e parfum de femeie!
Somn ușor cai legați de ceruri!
în grija mea vă lăsați copitele,
Lângă micile găuri de iepuri,
Lângă marile lumini de stele.
Cascada va curge la noapte
Doar printr-a iubirii scânteie.
Din pachet am tras o carte
în magicul parfum de femeie...
Doar dama de treflă mă frige
Pe degetul ce-l țin pe chipul ei
și mi-a intrat direct în sânge
Parfumul închipuit, de femei.
Foamea, somnul și teama mor,
Ascult largul negru al pădurii
Cum discută în limbaj de amor,
Când carnea-mi supără iar fiorii,
Cascadă plânge doruri de dor.
Caii, am să mă culc lângă ei!
Să nu mi văd și astăzi cum mor,
Chinuiți în parfumul cascadei,
Chiar și în somn, chiar prin odor...
Parfum de femeie, parfumul ei.
