Un corb negru pe o bară,
Singurul ochi din peisaj.
Lumina-i atât de rară,
E doar ceată în oraș...
Ziua e pe începute,
Strig eu în mintea mea,
Doar corbul mă aude...
Oare ce-o credea?
Miaună ceața greoaie
Cât mii și mii de pisici,
Mă dor coardele vocale
Din gât până în dinți.
O frunză încă zbate,
Copacii mor în legea lor
și ceața încă scoate
Sunetul pisicilor.
Orașul meu pisicesc,
Ce mă zgârii pe obraz,
Am reușit să mă trezesc
Cu un oarecare extaz...
și tu, orașul meu greoi,
Pagină veche de ziar,
Pătat de zecile de ploi
Ce cad reci, iar și iar...
Să-mi stârnești cu poftă
Sângele cald pe chip?
Of! ce ghiară de pisică
Ascuțită în nisip...
Miaună în continuare!
Eu mă-ntorc la somn
și sper că la deșteptare
Să aud pisicile cum torc...
