Ninge umbre în căldura ce roade asfaltul din oraș.
Pe tine parcă te îngheață într-o poză hologramă,
Iar sunetele rapide de tocuri ticăind ușor în pași
Anunță scânteia dragostei, prevestind o dramă.
Te desprinzi în mișcări grele din propria-ți statuie,
În timp ce limba ceasului meu se oprește în loc.
Printr-un șoc puterea rațiunii reușind să-mi fure,
Iar gândul inimii găsește ocazia să intre în joc.
Ce șoc, ce foc mă arde în ochi, câte cercuri de fum!
În inimile noastre ce sânge clocotește-n legământ!
Pe cerul gurii tale gâdilă un singur nespus cuvânt
Așteptând umil ca eu să fiu primul ce-am să-l spun.
Ninge umbre în căldura ce roade asfaltul din oraș.
Ce șoc, ce foc mă arde în ochi, câte cercuri de fum!
Vreau să te iau de mână, pe nisip să facem doi pași,
Dar ești doar o amintire și să te ating n-am cum...
