Pagini răsfoite mă răscolesc acum
În dimineți scăldate în perigeul de parfum.
Spre lume și iubire mă descălță
Să pot simți pe scurt și cealaltă față.
Am două rânduri scrise și altul început
În lumina dulce ce din soare a erupt.
Spre lume și iubire prezentându-mă frumos
Să pot simți vântul schimbării, lung, duios.
De n-ar fi magicul din fiecare am prăpădi
Și ultima sclipire a ființei om ce-o ști,
Poate că n-am cunoaște esența adevărului
Și am trăi ciuntiți în paradigma răului.
A fi sau a nu fi iubit nu este o întrebare...
Când ai acces la divinul prins în fiecare.
Ce frumos e ca în timp de disperare
Să poți să scalzi negativul într-a luminii mare.
Căci marea asta plină de valuri încurajatoare
Se tot agită în speranța că mai poate
Atinge cu un strop pe ultimul pierdut,
Să îi ofere în strop un nou început.
Să vezi și să nu crezi e greu de închipuit...
Aș oferi oricui ochiul ce încă n-a clipit,
Să-l țintuiască adânc în tot ce a poftit
Și să nu se mai abțină, să fie mulțumit.
Splendid se așează norii lângă soarele lipit
De cerul plin de albastrul adâncit de infinit.
Splendid ești tu și el și eu,
Iar împreună putem asupri dorul greu,greu.
Am două rânduri șterse la care-am să revin
Când voi ține-n mână cristalinul pahar cu vin.
Am alte zeci de strofe pe care-am să le dau
Tuturor avuților ce încă cred că n-au.
