Aruncă-mă Tată în râul metaforei
Să pot să vorbesc despre Sfântul Trei
Pentru că uite cum eu și alții am uitat
Că Isus pentru noi a murit și-a înviat.
.
Uite cum toți se ghidează greșit
După așa-zise principii sănătoase,
Călcând pe legea iubirii ca pe nisip
Cu picioarele murdare și tălpile arse.
.
Uităm de pământ ce-n iubire-i mustit,
Uităm că din el cu toții am ieșit,
Dorim din tot ce ne-nconjoară profit
Și în pragul morții aflăm că nu am trăit.
.
Ajută-mă Tată să ies din păcate
Și să îi ajut și eu pe alții la rândul meu
Să-și recapete averea primită din astre
Și să se ridice cu ea ,nu să cadă greu.
Aud în continuu artiști cu nume false
Ce-și risipesc talentul figurând trist
În loc să încânte pe cei ce n'au parte
D-un dar atât de vechi și totuși nestins.
.
Uităm cine e artistul desăvârșit?
E însuși El ce ne are ca și capodoperă,
Iar noi să aruncăm cu pietre-n Divin?
Artiști! Schimbați-vă propia operă!.
.
Ascultă-mă Tată ! Nu ne uita ...
Așa blegi , meschini și răi ce-am devenit.
Nu ne lăsa să plecăm așa ușor urechea
Diavolului, Mamonei sau cum s-or numi.
