Și iată-mă în fața unei scări de bloc,
Fum îmi iese pe nări și-n gură doar foc
Apără nuanța cuvintelor de gerul iernii.
Vântul bate spinarea serii
Și iată că iese, frumoasa din poveste,
Îmblănită și cântată de orchestre.
Bună...
...mâna pe gura-i mi-o așez
Taci! lasă-mă să-ți vorbesc
Uită-te în ochii mei!
De ce privești prin ei?
De ce nu recunoști culoarea lor?
-Păi...
Ah, ah... taci pentru că te cunosc,
Eu... privesc în ai tăi și încă recunosc
Persoana din spatele lor.
Tu... nu m-ai cunoscut, nu ai vrut...
Îi spun gonind trei lovituri de dos de palmă
Pe sânul ei drept, pe inima-i calmă.
Află că încă te mai iubesc...
Iar eu știu că tu nu o mai faci demult,
Dar în tot acest timp, de ce iubirea mea a crescut?
Pentru că te știu, pentru că te-am știut
Cu adevărat...
Figuri teatrale sar din lung și din lat,
Excesul de zel îmi spune să o trag către mine,
Tăișurile-s lungi, rănile sunt fine...
Te uiți la mine și nu-mi naști fior dulce,
Mă uit la tine doar că să-mi fac cruce
Cu limba...
Mmm... e ultima ta șansă să acorzi o a doua șansă!
Să încerci să afli ce nici eu nu știu pe deplin,
Cine sunt și de unde vin...
Sărac îmi stă actorul în fața măștii mele,
Dar cuvintele-s bogate, nu atacă,
Dar nici nu mângâie cu ele.
Nu vei mai putea recunoaște în altcineva
Ce ai putea recunoaște în mine...
Puterea de iertare și sincerități rostite.
Sărbători fericite!
-copila tace, eu mă-ntorc și plec.
-colinda-i lăsată în pace.
-răspunsul n-a venit și nici nu-l mai aștept!
