Laturi încadrând periferic o mică lume
la marginea unui oraș mai puțin cochet.
Laturi ce surprind colțuri pline de dame
oferind pe lângă silă și plăcere la pachet.
Este adevărat că nu e tocmai corect
și că în pluralul gândului găsim majoritar
doar părți întunecate, pline de defect,
dar nu toți trăim în palatul de cleștar.
Cunoști... sau nu cunoști gravitatea lor,
cum îndoielnic cer pe ascuns demnitate?
Cunoști adâncimea autentică a privirilor,
ai oare pe cap goliciunea multor pântece?
Judecăți peste judecăți și verdicte nule
date de guri ce sparg semințe la un leu
coborând ușor peste viața lor ce ascunde
absurdități penibile și droguri în jeleu.
Lipicios ca o gumă de mestecat și poate,
după un timp la fel de amar și repulsiv,
acest periferic lanț trofic, putrezit de toate
și scuipat încă, de nimic...nimic.
