Ard perdelele camerei acesteia mari în care îmi beau cafeaua...
Prea mare ca să mă sufoce fumul ce înnegrește abstrat podeaua.
Singura relaxare, jocul roșiatic al capătului ascuțit de țigare
Ce scrie în poze scurte numele meu prin formele din langoare.
Vine un ospătar înalt ce zâmbește deasupra scrumului papion
Completând un costum nesigur în țesătura lui de fum neon.
Mă uit la el dorind să-ntreb de ce-mi întârzie paharul de whiskey...
Și el, orb, trece de mine lovind piciorul mesei cu pantofii sângerii.
Mă ridic, prin foc frecându-mi paltonul aramniu și cravata scurtă
Până la ușa de care el se lovește dur devenind fum într-o secundă.
Ce fel de truc mai e și ăsta? -mă întreb lovind în clanța încinsă.
Nu răspunde nimeni, dar dinspre toc se vede o lumină aprinsă...
Îmi fac avânt și intru cu umărul în mijlocul mozaicului pătat
Și în față mi se arată un coridor lung, înalt cu un miros ciudat
-Se pare că merg pe tavan! -îmi șoptesc privind candelabrul alb
Ce țintuiește elicoidal podeaua de deasupra mea. -Elegant!
Pereți din marmură cu aspectul de geam spart, reflectă ecoul
În stânga, un scaun de fier și catifea pe care stă majordomnul
Îl salut politicos, iar el, privind în jos, dar practic în sus la mine
Îmi face semn, discret, către două doamne cu siluete lungi și fine...
Mă îndrept către ele evitând candelabrul decorat cu diamante,
Spre ochii largi ce deja îmi aruncă priviri reci și prea arogante...
Așa că le ignor, trecând de umbra ce se întinde pe aparentul tavan...
Și imediat se aude o voce dulce de fecioară strigând un ospătar.
Mă întorc privind în sus doar ca să-l văd pe magicianul dispărut
Cum ascultă orb și mut șoaptele ieșite din buzele roșu burgund.
Apoi dispare ca un cerc din țigaretele lor, fără nici măcar o ezitare
Iar eu, speriat mă întorc doar ca să mă lovesc de două mustăcioare.
Mă uit în ochii lui opaci, lipsiți de viață și îl întreb ce dorește...
Moment în care îmi apar în minte imagini cu mine spălat în sânge
Apoi cu el încercând să mă posede printr-un alt truc vag de fum.
'Trebuie să alerg pe coridor acum, e singura șansă, singurul drum!'
Rapid trec pe lângă tablouri de aur ce descriu imagini de tortură,
