Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 3

Capitolul 3
Totul are un început

"Dacă fugi de iubire, n-ai să ajungi nicăieri."

Soneria începe să facă zgomot întrerupându-mi prea minunatul meu somn. Îmi simțeam ochii umflați și cearcănele cu siguranță îmi erau prezente sub ei. Era ora 8 și după cum doamna Turner mi-a spus, la 10 trebuie să fiu acolo.
De obicei nu mă pot sincroniza într-un timp scurt. Sunt până și eu surprinsă la câtă răbdare am cu tot ce mă înconjoară.
Mă ridic din pat și mă îndrept către baie, începându-mi ziua. Azi voi începe să muncesc în casa familiei Turner și sper ca totul să decurgă bine. Recunosc, am emoții, și nu știu de ce. Sunt norocoasă că măcar o voi avea pe Margret, care muncește și ea tot acolo și îmi va da sfaturi, altfel cred că mă voi pierde printre încăperi și pereții de sticlă.

După o oră am ieșit din baie complet împrospătată. M-am îmbrăcat simplu, căci oricum acolo va trebui să folosesc un costum potrivit unei menajere, asta în caz că se întâmplă ceva și îmi voi murdări hainele personale. Ei nu își doresc asta, de acea preferă să ne ofere haine speciale și ei le vor spăla zilnic. Soții Tuner sunt oameni clasici.

Mi-am luat rămas bun de la mătușa Angelina și Hope și am plecat spre metrou. Nu știu la ce oră mă voi întoarce acasă, dar sunt sigură că mai târziu de ora 20 nu mă vor ține.
Locul de muncă e destul de departe, dacă aș merge pe jos mi-ar lua vreo 40 de minute sau mai mult.
Când am ajuns acolo, chiar domnul Turner îmi deschise ușa.

- Tu trebuie să fii Serena, așa e?

Se uita la mine zâmbitor, atât el cât și nevasta lui sunt extrem de drăguți și oameni cinstiți. Sunt foarte amabili și prietenoși, de aceea nu mi-a fost teamă să îi contactez în legătură cu jobul.
Căci acum ceva timp am luat legătura cu o altă familie ce erau în căutare de menajere, și în momentul interviului mi-au vorbit atât de jignitor încât m-a bufnit plânsul.

- Așa e, domnule Turner.

- Te rog spune-mi Henry, îmi place să mă simt tânăr.

Spune râzând și îi zâmbesc. Bărbatul era masiv, cu trei capete mai înalt decât mine, însă trupul îi era atât de lat și voluminos. Părul îi era negru precum abanosul, și ochii la fel de întunecați și pătrunzători, și maxilarul foarte proeminent, sunt sigură că frecventează des sala de sport. El se dăduse la o parte lăsându-mi cale să intru în casă. Înăuntru era răcoare și îmi prindea bine după căldura dogoritoare de afară.

- Domnișoară Evans, sunteți punctuală.

O aud pe doamna Turner în timp ce cobora scările, era îmbrăcată elegant și bănuiesc că va pleca la muncă. Pe lângă cei 40 de ani ai ei pare de 20, deși câteva riduri erau prezente pe fața ei.

- Margret e în bucătărie. Noi vom pleca la muncă în câteva minute. Repet, orice nedumerire va apărea pe parcurs, Margret este aici pentru tine. Spor la muncă.

- Vă asigur doamnă Turner că nu vă voi dezamăgi.

Ea dăduse aprobator din cap și plecă alături de Henry. Eu m-am îndreptat înspre bucătărie și aproape înjuram în barbă deoarece nu o găseam, într-un final reușit să dau de așa zisa bucătărie care era enormă, la fel de mare precum întregul apartament unde locuiesc.
La barul din dreapta mea, am întâlnit o femeie în jur de cincizeci de ani, poate chiar mai mult. Era îmbrăcată în uniforma specifică unei menajere și părul îi era armonios aranjat într-un coc deasupra capului. Ședea pe un scaun de plastic și își sorbea relaxată cafeaua.
Când mă observase, așezase cafeaua pe suprafața barului și îmi zâmbi încântător. Era o femeie foarte elegantă, cu mișcări gentile și fine.