Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 19

Capitolul 19
Suflete separate

- Ești pregătit?

Îl întreb pe Adam și el dă afirmativ din cap. Îmi dau ochelarii jos și intrăm împreună în tribunal.
Genesys a decis că vrea să se separe de Henry, nu îl poate ierta pentru ce i-a făcut. Henry e distrus, i-au luat 3 zile ca să se lase păgubaș și să semneze actele de divorț.
Mă întreb oare ce era să se întâmple dacă Adam nu le spunea că știe că e adoptat.
Adică nici măcar nu a fost adoptat, a trăit cu tatăl său natural. Și a trăit și cu mama sa biologică.
Acum două zile Henry a vorbit cu noi și a vrut să cinăm împreună, și să îl chemăm și pe celălalt fiul al său David.
A început să plângă atunci când i-a văzut pe cei doi gemeni unul lângă celălalt. Și David mi-a mulțumit din suflet, dacă nu mă întâlnea pe mine nu își întâlnea nici un membru din familia sa.

Am intrat în sală și ne-am așezat pe scaune.

Totul a decurs așa de repede, au trecut 5 zile de la momentul când Adam a aflat cine sunt părinții lui biologici. Îi este greu, zilele acestea abia l-am făcut să nu se mai gândească la situația asta. Chiar dacă nu arată simpatie pentru părinții săi adoptivi, îi este greu să vadă că după atâția ani împreună ei au decis să pună capăt mariajului.

L-am cuprins pe Adam de mână și i-am zâmbit încurajator. Zilele acestea m-a făcut să îl iubesc mai mult ca niciodată, și-a lăsat garda jos și a lăsat la vedere o latură sensibilă pe care nu a mai purtat-o vreodată.
Era vizibil afectat. Și nimănui nu îi păsa. Nu contează că are 22 de ani, bărbat în toată firea. Genesys și Henry nu își dau seama că îl rănesc pe Adam prin acest divorț.

*

Când ajunsesem acasă, am sunat-o pe Hope. Care a stat la mătușa cât timp eu și Adam am fost la...divorțul părinților săi.

- Te simți bine?

Îl întreb pe blond strângându-l în brațe.

- De ce nu m-aș simți bine?

- Renunță la mască. Te cunosc prea bine...

- Mă simt ca dracu.

- Vrei să îți fac ceva de mâncare?

- Vreau doar să mă ții în brațe.

Ne-am așezat pe canapea lăsându-mi capul pe umărul lui.
Am dat drumul TV-ului și am căutat o emisiune mai interesantă, și găsisem un film cât de cât mai OK.
El era atât de tăcut, pierdut în gânduri.
Vrea să nege că tot divorțul nu are efect asupra lui, însă se vede numai în ochii lui că îl doare.

L-am sărutat pe față și l-am privit zâmbind. Sunt total absorbită de el.
Nu știu ce îmi face, dar îmi provoacă dependență. Un drogat mai poate renunța la droguri, dar eu de el nu.

- Deja începi să îmi lași semne de câte ori m-ai sărutat pe obraz.

Spuse și încep să râd, sărutându-l încă o dată.

- Ne e vina mea că Margret te-a făcut atât de frumos.

- Parcă nici nu îmi vine să cred că tocmai Margret a fost mama mea...