Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 18

Capitolul 18
Adevărul doare

Adam sărise ca ars de pe scaun și își trecuse mâinile prin păr șocat de vestea pe care tocmai o primise. Ochii mei se făcură cât cepele și am privit-o pe Genesys care era încă cu privirea în pământ plângând...

Nu puteam crede asta, cum adică Margret să fi fost mama lui Adam. Avea 56 de ani când a murit și el 20, asta înseamnă că l-a născut când avea 36 de ani. Toată viața a trăit cu ea, aici. A trăit chiar cu mama lui naturală și niciodată nu a știut asta.

M-am ridicat de pe scaun și m-am apropiat de Adam, luându-l în brațe. El acceptase îmbrățișarea mea cu drag și mă strânse puternic.

- Ești bine?

Îi șoptesc și el doar dă afirmativ din cap. Continui să îl țin în brațe și îi simt pieptul cum se ridică și scade rapid. Inima lui bătea rapid și îl înțelegeam.

De aceea ea îl privea cu atâta dragoste, de aceea ea s-a angajat aici, ca să fie aproape de fiul său.

Însă îmi pare rău din suflet pentru sărmanul David, fratele geamăn al lui Adam. De el nu i-a păsat nimănui, a fost lăsat de izbeliște în orfelinat de mic, tocmai de Margret.Adam e al naibii de norocos, dar orgoliul lui e prea mare ca să recunoască asta.

Adam înțelese greșit oricum toată situația, nu a fost vreodată în orfelinat, ci l-au adoptat direct din brațele mamei sale, adică Margret.

Adam se aşezase pe scaun, bând din paharul cu suc natural.

Mi-am pus mâna pe obrazul lui și l-am mângâiat cu degetul mare, oricât ar fi el de mare, s-au adunat prea multe.

- Ne pare rău fiule... trebuia să îți spunem asta de la început.

- Ce să îi spunem, Henry? Că tatăl lui a murit din cauza alcoolului și că mama lui s-a pus în genunchi în fața noastră ca să o angajăm aici...?!

- Genesys, așa a fost să fie. Nu e vina lui că provine dintr-o familie jalnică... Margret s-a angajat aici ca să fie aproape de el.

Mă durea sufletul așa de tare. Știam că lui Adam îi este greu să audă asta, pentru că poți fi oricât de rigid și dur, dar când vine vorba de familie toți își pierd curajul. Adam privea în gol masa. I-am cuprins mâna și l-am privit cu milă. Știam că îl doare...

- Eu spun că ar fi bine să lăsăm restul discuției pe mâine.

Spun și Henry mă privii, dând afirmativ din cap.

- Ai dreptate, Serena. Rămâneți amândoi peste noapte?

Eu dau afirmativ din cap și el îmi zâmbește.

- În cazul acesta, noapte bună.

- Noapte bună.

M-am îndreptat cu Adam spre fostul lui dormitor.

El era așa de tăcut, știu că tot ce adineauri a auzit a fost un șoc total. Nici nu îmi pot imagina...să stai cu o menajeră în casă care de fapt e mama ta naturală...

- Unde e baia?

El îmi făcuse semn spre o ușă neagră și am intrat acolo schimbându-mă de haine. S-au schimbat multe pe aici. Cunoșteam casa, dar lucrurile s-au schimbat.