Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 5

Capitolul 5
Cătușe pe suflet

"Ceartă-mă, iubeşte-mă, dar nu pleca vreodată."

- Parcă spuneai că nu vrei să mă mai vezi vreodată.

Mă tachinează Adam ce mă văzuse pășind în încăperea metalică, unde el ședea la o masă, fiind încătușat de mâini, pentru că polițiștilor le era teamă că s-ar putea atinge de mine. Pentru că m-a răpit.

- Aveți cinci minute.

M-am așezat pe scaunul paralel cu blondul, şi polițistul părăsise camera. Prin mica lumină de la becul învechit.
Este prima dată când îl văd încătușat și îmbrăcat cu un costum portocaliu, indicând că este un infractor periculos. Adam Turner în portocaliu. Asta mai lipsea să văd.

- Te prinde bine portocaliul.

- Ce glumeață ești astăzi. Voi încerca să ies pe cauțiune. Deși te-aș ruga să renunț la plângeri și declarații, pentru a mă elibera. Am nevoie de toți banii, pentru ați face o surpriză colosală.

Nu am nevoie de nimic din partea lui.

- Ştii, i-ai făcut pe toți să te urască şi mai tare. M-am despărțit de Chris, mătuşa m-a certat două ore la rând, Louis a spus că primul lucru care îl va face când se va întoarce e să te ucidă.

- Ai rupt-o cu Chris? Abia aștept să ies de aici, nu o să mai poți sta jos.

- Poftim?! Tu ai auzit ce tocmai am spus? Am o mulțime de oameni pe capul meu, care îmi vor interzice să te văd.

Se întinse deasupra mesei până ajunse în fața mea, prea aproape de mine. I-am simțit respirația peste buze. M-am retras în spate şi am simțit cum oftează, retrăgându-se la locul lui. Nu am de gând să îi cad atât de ușor în plasă, din nou.

- Ascultă... nu am venit aici să te văd. Ci să vorbim. Chris nu a făcut bine când te-a băgat aici, însă eşti vinovat. Nu trebuia să vii acolo şi să îmi strici nunta, nu trebuia să te amesteci în viața noastră. 

- Știi prea bine că peste cinci ani ai fi regretat totul. Te cunosc, Serena. Și ai învățat tocmai de la mine să falsifici totul, inclusiv zâmbetele, sentimentele.

- Şi crezi că voi fi fericită lângă tine după tot ce ai făcut?

Voia să spună ceva, însă polițistul apăru pe uşă şi ne spuse că cele cinci minute au expirat. Au trecut mult prea repede.

- Ne vedem mâine.

Spuse el şi pleacă alături de polițist, care îl ținea de braț. Se poartă cu el de parcă ar fi un criminal.

M-am ridicat de pe scaun şi am plecat, făcând slalom printre zeci de polițiști.
Am urcat în maşină şi am plecat spre casă. Sunt sigură că mătușa încă e în casa mea şi mă aşteaptă, să îmi mai susțină o predică. Până la urmă, e viața mea și am tot dreptul să fac ce vreau cu ea, şi dacă vreau să vizitez un pușcăriaș, o fac.

Şi după cum mă aşteptam, maşina mătușii era încă pe alee. Eram pregătită sufletește pentru ce va urma.
Am intrat  în casă şi am lăsat cheile pe cuier. M-am apropiat de mătuşa şi Hope. Am lăsat privirea în jos şi am aşteptat ca să îşi înceapă discursul.