Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 27 *Sărbători fericite ♡*

Capitolul 27
Cine suntem noi

"Cei care promit că nu pleacă sunt primii care o fac."

Ne-am născut cu scopul de a înmulți planeta, părinții au încercat să ne educe cât mai bine. Apoi crești, îți găsești perechea, faci copii și mori de parcă nici nu ai fi trăit. Mori și durerea pierderii tale va fi plânsă ceva timp, însă apoi toți te vor uita și vei deveni doar o bucată de pământ.
Deci acesta e scopul? Venim din pământ ca să ne întoarcem în pământ.

Nu am înțeles niciodată de ce se luptă oamenii între ei ca să ajungă cunoscuți, ca după moartea lor cineva să spună "suntem mândri de X, a ajutat foarte mult la comunitatea noastră". Și din nou, cu ce scop? Tu tot vei muri și toate realizările tale vor rugini și voi fi altele construite în loc. Oamenii mereu au fost interesați de lucrurile palpitante, un exemplu: când pronunți cuvântul "mână" din senin toți se vor uita la tine de parcă ai fi un om cu probleme mintale care se trezește vorbind singur, însă dacă pronunți cuvântul "vagin" toți vor izbucni într-o rafală de râs. Și de câte ori își vor aminti de acel cuvânt vor râde. Pentru că așa suntem proiectați noi.
Nu am înțeles și nu voi înțelege vreodată ce rost ai avea dacă devii celebru...

Recitesc bucata de proiect pentru filosofie și sunt mândră de lucrarea mea. De cum a decurs până acum. Deși școala începuse numai de câteva zile, temele și proiectele s-au adunat.

Aveam un blond lângă mine care, deși i-am spus că trebuie să mă concentrez pentru crearea temei mele, continuă să mă sărute și face orice ca să îmi distragă atenția din notițe.

- Încetează Adam, e important.

Spun râzând și el zâmbise. Oricât ar fi de sâcâitor, îmi place să știu că e lângă mine, că e al meu.
Ori de câte ori voi primi avertismentul "stai departe de Adam" cu atât mă voi apropia și mai mult de el. Nu-mi pasă de ceea ce crede lumea despre el, de aceea au fost inventate bârfele, ca să te distrugă și să îți macine încredere în persoane.

Adam se apropiase de mine și mă ia prin surprindere atunci când mă mușcă puternic de gât.

- Te-am însemnat.

Am făcut ochii mari și am fugit spre oglindă, aveam un semn roșu-violet de toată frumusețea. Cum mama naibii voi ascunde eu asta?
M-am întors spre Adam și l-am privit încruntată. Pe lângă că doare ca naiba, nu știu cum îl voi ascunde, voi avea nevoie de mult fond de ten pentru a-l masca.

Mi-am scuturat capul și m-am lăsat păgubaș. Oricât l-aș certa, știu că nu regretă că a făcut asta.

Am mers înapoi spre pat și m-am așezat lângă el. Degeaba stau cu foile în brațe pentru a învăța, căci nu pot cât timp el se află la cinci centimetri de mine. Chit că vrea sau nu, îmi distrage atenția.

- Cum îl voi ascunde? E mult prea proeminent, fondul de ten nu îl va ascunde

- De ce l-ai ascunde? Dar mă poți împrumuta pe mine cu puțin fond de ten?

- Ce ai face tu cu fondul de ten?

- Pentru a ascunde idioțenia asta.

Își frecă baza gâtului unde avea tatuajul cu inițiala "S", voiam atât de mult să știu ce reprezintă.

- De la ce vine "S"?