Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 4

Capitolul 4
Mâna destinului

"Dacă iubirea provine din ură, hai să ne certăm."

Astăzi era o minunată zi de miercuri, exceptând furtuna de afară, aveam liber și îmi puteam petrece ziua cu Chelsea, care în mai puțin de o săptămână se va muta și nu cred că există vreo șansă să o mai revăd. O să îmi fie prea dor de ea, era singura prietenă care mi-a rămas și ea îmi știa fiecare poveste, fiecare secret, fiecare durere. Mă înțelegea și avea răbdare cu mine așa cum alți nu aveau. Era incredibil cum noi două eram așa de apropiate, eram un suflet despărțit în două trupuri diferite. Încă nu puteam trata bine vestea, mintea mea refuza să creadă că voi pierde și ultima persoană de care îmi păsa cu adevărat și o iubeam. În afară de mătușa Angelina și Hope. Pe lângă ele două Chelsea chiar conta pentru mine.

M-am ridicat leneșă din pat și mi-am făcut toaleta de dimineață. Părul meu blond era uscat și avea un aspect hidos, nu prea investesc timp în îngrijirea corectă a acestuia.

Alex al meu, care acum e mort...mi-a spus că nu-mi trebuie machiaje ca să arăt bine și atunci i-am promis că nu mă voi machia. Mi-e dor de el și de sfaturile lui, mie nu îmi păsa că cineva mă credea urâtă fără câteva urme de machiaj, pentru mine conta că Alex mă crede frumoasă naturală și așa cum sunt, fără substanțe care îmi conturează ochii sau buzele.

Am coborât leneșă jos și mătușa cu Hope pregăteau clătite cu unt de arahide, preferatele mele.

- Bună dimineața, din câte știu azi nu muncești.

Mătușa Angeline mă întâmpină și o salut, apoi aprob. Mă bucur că măcar miercurea și duminica am liber, casa nu necesită mereu îngriji speciale, însă grădina și sera din spatele casei au nevoie de o atenție specială din partea mea și a doamnei Margret. Doamna Turner adoră grădinăritul însă timpul și munca nu îi permit să lucreze acolo. Așa că eu și Margret va trebui să udăm florile și plantele zi de zi, să plantăm semințe și să îndepărtăm buruienile ce afectează creșterea florilor.

- Mătușă, azi voi petrece timpul cu Chelsea, se va muta în Italia în curând și îmi doresc să petrec timp cu ea până la plecare.

Am anunțat-o, gustând din clătita delicioasă. După serile în care Alex rămânea la mine, îi pregăteam astfel de clătite, ce amintiri drăguțe.

- Desigur Serena, te înțeleg, îmi pare rău pentru plecarea lui Chelsea, știu că erați bune prietene.

Am mișcat afirmativ din cap și m-am uitat în jos la pantalonii mei negri și comozi, aveam un sentiment în profundul inimii, foarte straniu, încât nici eu nu-l puteam descrie. Tristețea și dezamăgirea sunt prezente de mai bine de un an în sufletul meu.

Soneria ușii de la intrare se făcu auzită în mica încăpere, mătușa mă rugă să deschid eu. Mă întrebam cine este, noi nu prea primeam vizitatori...
Am deschis ușa și ochii mi s-au mărit când am zărit-o pe mica blondă care arăta de parcă ar fi călcat-o trenul. Mă rog doar să nu fi venit cu vreo veste proastă.

- Chelsea, ce faci aici?

Inima îmi bubuia puternic și încă eram uimită, Chelsea nu mă vizita neanunțată decât atunci când e cu adevărat urgent. Însă de data aceasta, nu vreau să aflu motivul vizitei.

- În două ore voi pleca...

Bărbia mea aproape că atingea pământul, nu am probleme cu memoria și știu bine că a spus că săptămâna viitoare va pleca. Mă dau confuză din calea ușii și ea pășește în micul apartament, am fugit în bucătărie și am luat ultimele clătite rămase și m-am întors la Chelsea mergând cu ea în cameră.
Eram rușinată, nici măcar patul nu îl făcusem și camera mea arăta ca un adevărat câmp de luptă.