Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 14

Capitolul 14
89 bătăi pe minut

"Copila cu zâmbetul naiv, cu vise o mie şi plină de viață a dispărut."

- Mamă, îmi este atât de dor de tine...

Las trandafirul roșu în vaza din stânga pietrei funerare pe care era scris cu litere mari și evidente numele mamei mele, Valeria Evans. Lacrimile voiau să țâșnească din ochii mei însă mă abțineam, dacă încep să plâng nu mă voi opri curând. Îmi lipsește așa de mult, am mare nevoie de ea în acest moment.
Vreau să mă îndrume pe drumul cel bun, să mă ajute în viață, să mă certe când fac ceva greșit. Dar a decis că e mai bine să plece pe lumea cealaltă. Poate dacă nu dădea naștere surorii mele, ea încă trăia, însă nu o pot învinui deloc pe sora mea pentru moartea mamei. Mama știa că dacă va naște va muri imediat după, dar ea a refuzat să întrerupă sarcina.

- Mi se întâmplă multe și e numai vina mea, vina mea pentru că m-am angajat în casa familiei Turner și viața mea a fost dată peste cap de fiul lor. Pot spune clar că mă hărțuiește.

Asta sună amuzant însă e adevărul. Mereu mă trezesc cu el în fața ușii mele și când e nervos nu am decât să-l accept. Mă bate la cap și deja nu îl mai suport, Margret mi-a spus că s-a atins de mai multe ori de Jane, și când spun atins mă refer la sex. Margret e extrem de nervoasă pe Adam și nici nu vorbește cu el de zile bune.

Minutele trec și eu nu mă mișc de pe iarba verde pe care m-am așezat, încă privesc mormântul mamei de parcă ar fi un pat din care ea nu se mai ridică.
Deși nu e prezentă cu trupul, îi simt prezența zi de zi, în orice moment. Spiritul său mă veghează subtil. Deși știu că mama nu poate vorbi, e undeva pe acolo și îmi observă fiecare pas.
Nu îmi este teamă de acest lucru, ba chiar îmi este plăcut.

- Nu îți voi povesti tot pentru că sunt sigură că știi situația și vezi tot ce mi se întâmplă, mătușa cu Harry... Azi e cea mai urâtă zi din viața mea, în urmă cu 14 ani, 29 iulie, te-ai stins și anii au trecut în zbor. Știu că mă veghezi mereu și ți-ai dori din suflet să o îmbrățișezi doar o dată pe Hope... adio mamă...

Lacrimile curgeau încet și m-am ridicat de pe pământul rece, la mormântul lui Alex am fost înainte să vin la mama. Îi vizitez de parcă ei ar fi vii, și nu la doi metri sub pământ.
Scot telefonul din buzunar și îi trimit un mesaj lui Hope, am nevoie de ea.

"La mulți ani! Vrei să îți petreci ziua cu mine?"

"Desigur, doar vino după mine. P.S. - Mi-e foarte dor de tine."

"Ajung la tine în zece minute, așteaptă-mă în fața casei."

Și m-am îndreptat spre reședința lui Harry Traynor.  Nu l-am mai văzut de câteva zile, de la prețioasa lui nuntă. Și nici nu am de gând să îl văd prea curând. Trebuie să o întreb pe Hope dacă i-a oferit ceva de ziua ei, și el și mătușa. Sau dacă cumva se comportă cu ea cum s-a comportat cu mine. Mai sunt trei luni până la ziua mea și îi mulțumesc din suflet mătuși Angelina că nu dorește cu ardoare să mă întorc în casa lui Harry. I-am repetat de sute de ori că vreau să învăț să supraviețuiesc singură, fără ajutorul nimănui. În ultimul timp nu-i mai pasă de nimic ci doar mariajul cu soțul ei drag Harry. Nu știu ce i-a făcut bărbatul ăla dar nu e de bine.

Hope era în fața casei și alergă spre mine îmbrățișându-mă.

- Nu pot să cred ce mare te-ai făcut, de azi ești o adolescentă.