Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 39

Capitolul 39
Căsnicie

- Te doare ceva?

O întreb pe Kate care mânca cu poftă din budinca la pahar pe care i-am adus-o.
Îmi părea așa de rău pentru ea. Nimeni nu e lângă ea nici acum la câteva săptămâni după ce a născut.
Parcă avea prieteni, dar adevărații prieteni sunt lângă tine în astfel de momente.
Micuța Angel va trebui să stea următoarea lună în incubator, pentru că e născută prematur cu o lună.

- Sunt bine acum.

Spuse zâmbind și zâmbesc la rândul meu.

- Mulțumesc din suflet că ești aici. Știi...până la urmă iubitul tău e tatăl copilului meu. Sau după cum spune el...nu e.

- Ba da, a recunoscut că Angel este fiica sa. Însă nu vrea să aibă nicio legătură cu ea, și crede-mă, în ciuda situației chiar am încercat să îl conving.

- Nu te mai obosi, el mi-a spus încă de la început că nu va avea nicio legătură cu copilul. Și totuși nu am vrut să-l ucid prin avort.

- Te înțeleg... Ai mai fost la Angel?

- Da, asistenta mi-a spus că are șanse la viață, chiar mari. Și a mai spus că e foarte cuminte. În afară de dormit și mâncat nu face prea multe.

Am zâmbit la acest gând. Peste aproximativ 8 luni voi avea și eu un astfel de ghemotoc, cu care să mă joc toată ziua. Am decis că nu mă duc la control ca să aflu sexul, ci voi afla asta când se va naște. De preferință aș dori fetiță, însă Adam tot cu băiatul înaintează.
Dar ce va fi, va fi și punct. Tot pruncul meu e.

- Dar tu? Cum o mai duci?

- Eu sunt bine... Acum câteva zile am aflat că...sunt însărcinată.

- Serios? Mă bucur pentru tine.

- Mulțumesc... Dar tu cu Kan? Mai continuați relația?

- Dumnezeule. Firește că nu. Doar eu știu prin ce chinuri am trecut.

- Îmi pare rău. Știu prin ce ai trecut. Vara trecută... Kan m-a răpit, și mi-a aplicat același tratament ca și ție.

- Ce?! Omul ăla ar fi trebuit să putrezeacă în pușcărie.

- Așa e... Eu ar cam trebui să plec. Se face cam târziu.

- Sigur...

M-a îmbrățișat atât de puternic încât m-a lăsat fără aer. De ce toată lumea face asta? Sunt și eu om, nu o gumă de mestecat.

Mi-am luat la revedere de la Kate și am ieșit din spital, îndreptându-mă spre casă.
Nu știu de ce dar ardeam de nerăbdare să îl văd pe Adam. Astăzi... de dimineață a plecat nu știu unde, la chestiile lui încercând să pună cumva punct la acel contract nenorocit. Și nu l-am văzut de ore bune.

Tot astăzi și mătușa a aflat că sunt însărcinată, și spre surprinderea mea m-a felicitat fericită.
Ce să îmi doresc mai mult de atât? O casă dar a noastră și un copilaș pe drum. O viață mai mult decât perfectă.
Adică căsătoria. Adam ar trebui să mă ceară cât de curând. Nu vreau să fac nunta după nașterea bebelușului.