Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 24

Capitolul 24
Același sânge

"Așa nebună cum erai mă completai perfect
Cine credea că fără tine sunt defect?
Așa nebună cum erai, erai nebuna mea
Au fost multe în patul meu dar nu și în inima mea."

- Adormi Serena, este ora 4 dimineața.

Adam îmi spune asta, pentru a suta oară în noaptea asta.

Cum pot dormi când știu că acel om, tatăl meu, persoana care mi-a dat viață s-a reîntors.
A fost absent din viața mea, a lui Louis, a lui Hope... Și acum a revenit, de parcă ar putea reumple golul lăsat de el...
M-a făcut să sufăr, și nu îl pot agrea pentru asta. A fost un laș, în loc să fugă după moartea mamei trebuia să rămână alături de noi.
Pentru că doar eu și Hope știm cum e să crești fără ambii părinți, durerea e totuși suportabilă, e greu să trăiești cu gândul că din doi părinți niciunul nu ți-a fost alături.

Adam se apropie punându-și capul pe abdomenul meu înconjurându-mi corpul pe brațele.
Mi-am dus mâinile în părul lui de culoarea nisipului, respirând adânc.

Mă afectează mult ceea ce s-a întâmplat cu câteva ore în urmă. Mi se pare imposibil și acum că acela a fost chiar tatăl meu.
Și într-un cazino plin cu oameni răi, unde se joacă poker pe bani și uneori pe dezbrăcate, și găsești câte o partidă de sex la fiecare colțișor.
Nu mă așteptam să îl găsesc tocmai aici.

- Ai adormit?

Mă întrebă din nou Adam.

- Nu am somn.

- Dormi, nu îți face bine...

- Nu pot dormi în situația de față.

- Bine, atunci stăm amândoi trezi.

- Dormi tu, stai destul timp treaz.

El mă mușcă de marginea abdomenului și îl lovesc peste umăr. Încă nu sunt obișnuită cu obiceiul lui de a mușca, orice zonă a corpului. Pentru că doare.

- Cum de l-ai recunoscut pe Sebastian după atâta timp?

Mă întrebă și ridic neștiutoare din umeri, poate că instinctul mi-a arătat asta.

- Nici nu mi-a trecut prin minte că poate fi tatăl tău. Și acest tată al tău m-a golit de bani la poker.

- Nu pot să cred ce a ajuns...

- Oamenii se schimbă...

- Dar nu îl credeam în stare de așa ceva. Doar e omul care mi-a dat viață, eu trebuia să îl cunosc cel mai bine, când de fapt nu îl cunosc deloc. Drace...

Îmi astup urechile atunci când din camera alăturată au început să se audă sunete obscene.
Adam începe să râdă, dar sincer nu văd nimic amuzant în asta. Fie blestemat momentul când am decis să vin aici.

- Tu...mai ști ceva de Kan?

Întreb mușcându-mi interiorul obrazului. Voiam să știu dacă suferă pe cât am suferit eu pe vremea când am fost la el.