Capitolul 26

3.5K 201 6
                                    

Capitolul 2
În dragoste și război

"You don't love her."

Zâmbetul său răsărise pe fața sa și nu m-am putut abține, zâmbindu-i înapoi, de parcă zâmbetele noastre ar fi doi magneți care se atrag. Ochii săi erau atât de blânzi în seara asta, atât de calmi. O duminică perfectă, cea mai perfectă, în care amândoi am lenevit puturoși în pat, în brațele celuilalt -în noua noastră casă- și privindu-ne flămânzi, nu ne puteam sătura unul de celălalt și acesta e cel mai frumos sentiment existent...

- Trebuie să îți spun ceva.

Îmi spuse, plimbându-și degetele de-a lungul brațului meu.

- Te ascult.

- Mi-am cumpărat maşină nouă.

Spuse şi îl privesc confuză. Nu am observat că are o nouă "jucărie".
Şi schimbă maşinile ca pe bandă rulantă. Acum mă întreb...el chiar are atâția bani? Casa asta imensă, maşini noi una după alta...eu abia am reuşit să reajung la salariul pe care l-am avut înainte.

Chris era la fel, banii veneau spre el ca un magnet.

Ciudat în ziua de azi, produc bărbații la bani de nu-ți vine a crede.

- Haide să o vezi. Îți va plăcea. Te voi lăsa să o conduci.

Am ieşit împreună din casă şi am rămas în pragul ușii principale, privind maşina de pe alee.
Cum de nu am băgat de seamă că e alta?

Era un Mustang la fel ca cel vechi. Însă nu mai era roşu ca sângele, ci un negru mat. Oricum era frumos, pentru unul ca Adam... sport bineînțeles, pe puțin avea 300 de cai putere în bord.

- Spune-mi că-ți place. Nu am strâns degeaba bani pentru el. Oricum, îl voi vinde curând şi îmi voi lua maşina mult dorită.

Alta? Adică era de aşteptat...

- Adam!

Se auzi o voce de peste drum şi mi-am îndreptat privirea spre persoana care îl strigase pe Adam. Era o fată de aproximativ vârsta lui Adam. Cu un păr lung până la fund şi ochii negrii.

Era extrem de înaltă, şi slăbuță.

Traversă strada şi sării direct în brațele lui Adam, lăsându-și toată greutatea pe bărbatul meu.

El nu ştia ce să facă, să se bucure de prezența ei sau nu. Bănuiesc că îl cunoaşte de a urlat ca nebuna după el.

- Ely...? Ce faci aici?

- Se pare că sunt vecina ta. Cum de te-ai mutat aici?

- Ador cartierul, e liniştit. Ea e iubita mea, Serena. Serena, ea e Elizabeth.

- Dar prefer Ely.

Spuse zâmbind şi îi întorc zâmbetul, însă nu era tocmai unul natural.

- Deci...mergem la o plimbare?

Am dat negativ din cap, vreau să îmi continui seara lenevind în pat și privind la TV, sau mai degrabă am să fac o baie în cadă cu apă fierbinte și muzică lentă, o atmosferă bună.

- De ce? Vom încerca mașina.

- Nu vin!

- Atunci...Ely, vii cu mine?

- Desigur!

Am rămas şocată la scena din fața mea. Până la urmă cine mai e şi Ely asta şi ce rol are, mă rog, a avut în viața lui Adam?

Ei urcaseră în maşină şi am intrat înapoi în casă, închizând nervoasă uşa. Dacă eu nu am acceptat să vin cu el, nu era nevoit să o întrebe pe Ely, de parcă ar fi doar un cățel de companie.

La naiba şi cu tine Adam...de ce trebuie să strici mereu totul?

Când totul era frumos, din nou a dat cu piciorul.

Mă abțineam, voiam să rămân calmă. Până la urmă doar nu au de gând să facă sex în maşină. Adam e conştient de situație.

M-am întors dezamăgită în dormitorul nostru şi am început să aranjez lucrurile de pe acolo.

Orele treceau încet, şi el încă nu îşi făcuse apariția. Încep să dau în bănuieli, ce naiba face atât? Înconjurul Seattle-ului? Şi faptul că bruneta aia poate fi încă cu el mă omoară.

Nu am vrut să-l sun sau să îi dau mesaj, voiam să îi las impresia că nu mă doare.

Într-un sfârşit el se întoarse acasă.
Aranjam hainele în dulap şi el parcă era în culmea fericirii.

- Maşina e bestială, parcă ai sta în pat. Nu simți absolut nimic.

Am tăcut din gură şi am mormăit un "bravo", aranjând în continuare hainele în dulap.

El oftă şi se apropie un pas de mine.

- Eşti supărată aşa e?

- M-ai dezamăgit Adam...

- Ely nu reprezintă o amenințare, e doar o prietenă veche.

- Şi prin prietenă veche să înțeleg una cu care te-ai culcat.

- E în trecut, nu am mai văzut-o de ani de zile.

- Las-o baltă...

Am trecut pe lângă el, mergând spre baie.

Din nou, de ce tot ce e frumos se termină într-un haos total? Adică...mereu când decurge frumos între noi, apare ceva şi strică totul.
Totuşi, aproximativ, în majoritatea cazurilor este vina mea. Simt o gelozie de necontenit, şi asta doar pentru că nu vreau să-l pierd pe dobitoc....

 Simt o gelozie de necontenit, şi asta doar pentru că nu vreau să-l pierd pe dobitoc

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tomorrow (Vol. I-II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum