Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 28

Capitolul 28
Lacrimi în Rai

"M-am oprit să mai lupt cu demonii mei, suntem de aceeași parte acum."

Îmi sprijinisem capul în palmă în timp ce socoteam mintal totalul datoriilor pe care trebuia să le plătesc zilele acestea. Urăsc începuturile de lună. De au veni și banii precum vin facturile.

Banii de la Harry se împuținau ușor, nu suntem aproape de finalul lor, însă știu că acea zi va veni și voi fi nevoită să îmi caut un job înainte ca să ajung la ultimul bănuț. Până acum, toți banii i-am cheltuit pentru necesitățile lui Hope, și nu regret asta. Sunt mulțumită cu faptul că colegii ei nu vor râde din pricina faptului că nu a rămas în urmă cu moda vestimentară, așa cum o făceau cu mine.

Oftând, am rupt o foaie din caiet și mi-am notat prețurile pentru fiecare utilitate.

- Bună.

Adam intrase pe ușa bucătăriei și ascund repede foaia care adineauri se afla în mâinile, nu voiam să își dea seama că am probleme financiare.

- Bună.

Îi spun și strâng facturile împrăștiate pe masă.

- Ce s-a întâmplat cu tine? Nu ești în apele tale.

- Scuze, sunt doar obosită.

Azi era vineri, cea mai frumoasă zi din săptămână. Mâine am să dorm până la prânz. Deci voi găti ceva încă din această seară ca să țină și pentru mic dejun.
Louis și Hope apăruseră de asemenea în bucătărie și Hope mă cuprinse în brațe și mă sărută pe obraz, asta însemna că vrea ceva.

- Spune scurt și la obiect.

Spun chicotind.

- Bine, săptămâna viitoare avem vacanța de toamnă, însă profesorii organizează o excursie în Paris. Vreau să îmi semnezi acordul acesta.

Spuse, trântindu-mi în față un document ce conținea câteva pagini.

- Ai răbdare, întâi spune-mi despre ce excursie este vorba? Și în primul rând, cât costă? Nu uita, în această casă există doar adolescenți și nici un adult, Hope. Îmi pare rău.

- Costurile sunt suportate de liceu. Doar banii de cheltuială sunt necesari.

- Îi voi da eu toți banii necesari. Va fi păcat să rateze Parisul, eu unul nu am fost niciodată acolo.

Intervine Louis, după ce își pregătește o cafea.

- Nu! Eu voi plăti excursia. Și mă voi gândi până duminică dacă voi semna acordul. Totuși, să te știu pe alt continent mă îngrozește.

- Relaxează-te, bătrânico. Firele albe îți vor ieși curând.

Hope mă pupase din nou pe obraz și fugi în camera ei fericită. Louis și Adam mă primiseră de parcă eram o victimă a traficului de persoane, bătută și chinuită. Nu văzusem în întreaga mea viață două fețe atât de miloase.

- Ce? Vreți și voi excursie la Paris?

- Du-te și dormi, arăți oribil.