Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 7

Capitolul 7
Timpul

"Cireș de mai
Aşa înfloreai
De fiecare dată când zâmbeai..."

~ Ador locul ăsta, mi-aş fi dorit să fii cu mine, plaja e super aglomerată şi atmosfera e încinsă, o să fie o vară pe cinste.

~ Mă bucur că te distrezi, Hope, chiar mi-aş fi dorit să fiu lângă tine. Vorbim mai târziu, să fii cuminte, te iubesc.

~ Şi eu te iubesc Serena, pa.

Am zâmbit, închizând telefonul. Eram sigura că Hope se distrează acolo, adică... doar e Miami.

Am coborât din mașină, mergând spre intrarea în clădire, acum că nunta nu a avut loc şi nici luna de miere nu va mai fi, m-am întors la muncă.
Recunosc, eram terifiată. Nu eram pregătită să dau ochii cu Chris, şi în special că sunt secretara lui, va fi un dezastru colosal. L-am dezamăgit, l-am dezamăgit complet atunci când am decis să plec prea uşor cu Adam din biserică, şi pe o parte înțeleg de ce a recurs la băutură, a fost total vina mea.

Am privit în sus, la clădirea înaltă care umbrea o mare parte din pământ. Am expirat adânc şi am intrat, salutând-o pe Stacey.

Am înaintat spre lift şi am apăsat butonul "12", etajul unde se afla biroul meu de secretară și cel al lui Chris.

Încep să cred că a fost o idee rea faptul că am decis să continui să muncesc aici.

Liftul se oprise şi am plecat spre biroul meu. Chelsea era deja aici, şi m-am bucurat atunci când am văzut-o.
Ea veni spre mine şi mă îmbrățișase.

- Mă bucur că eşti aici. Mă bucur că ești bine. Chris m-a pus la curent cu ceea ce s-a întâmplat după ziua aceea, regret că am ales să nu te contactez. Credeam că ai nevoie de câteva zile de liniște.

I-am zâmbit apoi m-am aşezat la locul meu.

- Ești în regulă. Sunt bine.

Pe tastatura calculatorului, am înghițit în sec când am văzut corespondența care trebuia să o livrez șefului meu, adică lui Chris.

- Te vei descurca?

Mă întreabă Chelsea, dându-și seama. Eu am mișcat afirmativ din cap şi am pornit spre biroul lui de alături. Este ciudat și cred că situația nu se va schimba curând.

Cu inima bătând ca într-un iepuraș în pericol, am ciocănit în uşa mare din lemn maro. Din sală se auzise un "intră" şi am pătruns în birou împiedicându-mă. Chris era cu spatele către uşă, uitându-se pe geam cu mâinile în buzunarele costumului de culoare cafenie.

- Domnule Hill... v-am adus corespondența.

M-am apropiat încet de masa biroului lui şi am lăsat plicurile spre masă.
El se întoarse cu fața spre mine şi mă privi dezamăgit şi... trist.

- Nu fă asta Serena, te rog.

Nu înțelegeam la ce se referea...