Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 12

Capitolul 12
Suflet gol

"Cine ești? Ce destin te-a adus în viața mea?
De ce plâng şi aștept să m-audă cineva?"

Arunc geanta pe un fotoliu și mă așez pe canapea, respirând adânc. Ceea ce s-a întâmplat la Turner acasă nu voi uita niciodată și cred că am rămas și cu urmări. Aș vrea atât de tare să demisionez însă am nevoie de acei bani afurisiți.

Îmi duc mâna la gât la zona sărutată de Adam, la naiba, cine i-a dat voie să mă atingă? Nu simt nimic pentru el și nu cred că voi simți ceva pentru el. Ceea ce urăsc la corpul meu e că tot timpul devin vulnerabilă atunci când vorbesc cu el, atunci când mă atinge sau atunci când își mușcă buza de jos, împânzit de un metal circular. Și nu știu de ce mama naibii tac și nu pot reacționa împotriva lui.

M-am ridicat de pe canapea și am început să fac ordine pe aici, am șters straturile de praf și mă întreb dacă televizorul merge. Și da, încă funcționa, se pare că mătușa a continuat să plătească facturile și pentru această casă. Aveam starea aceea că mama se află pe canapea și mă privește, fiind mândră de mine, în curând mă voi duce după Hope și ne vom întoarce aici. Telefonul meu era închis căci știu că mătușa sigur mă va suna de sute de ori ca să afle unde sunt. Ceva ore mai târziu, mai exact două, am terminat de făcut curat și am fost mulțumită de rezultat, acum casa arăta ca pe vremuri și asta îmi trezește un sentiment aparte, un sentiment de fericire... nu credeam că mă voi simți așa de bine dacă mă întorc aici.

Am coborât în subsol, pentru a căuta robinetul și a permite apei să inunde țevile casei.

Deodată cineva bate în ușă și urc înapoi, îndreptându-mă spre aceasta. Mai întâi, am privit pe vizorul acesteia, și mi-am rotit ochii peste cap când am observat că era tocmai Adam. Am crăpat ușa astfel încât să îmi încapă numai capul. Pentru că eram îmbrăcată mult prea indecent și nu aveam de gând să îl las să mă vadă astfel.

- Ce naiba faci aici?

Îl întreb cu un nod în gât. Credeam că am terminat de discutat la el acasă, când l-am lămurit că ceea ce a spus el nu se va întâmpla niciodată.

- Vino cu mine.

Spuse și ochii mi se lărgesc. Cine se crede? Și de data aceasta eram pregătită să-l înfrunt.

- Unde?

- Când vei ajunge acolo vei vedea.

- Nu merg nicăieri alături de tine.

- Nu mă face să te iau pe sus.

Oftând îmi îmbrac geaca subție de piele și îl urmez pe cărare spre mașina lui. Iar am făcut-o, în zadar am promis că sunt pregătită să îl înfrunt. Nu-l pot refuza.

Urc în mașină și Adam pornește. Nu știu unde are de gând să mă ducă, dar dacă mă va duce la vreo petrecere îl voi lovi cu o tigaie în cap. Urăsc petrecerile, cluburile sau orice altceva ce ține de adolescenți în călduri și muzică la volum maxim.
Ceva timp mai târziu, Adam oprise mașina și răsuflu ușurată atunci când zăresc doar cafeneaua unde am fost de zeci de ori.

- Kate m-a obligat să te aduc aici, te cam place și a vrut să te vadă.

Intrăm în cafenea și Adam o ia înainte spre grupul lui de prieteni, eu urmându-l. Kate imediat veni și mă cuprinse în brațe, în timp ce ceilalți mă salută, în afară de Louis și Faith, ca de obicei.
Mă așez între Kate și cred că... Daniel, sincer nu le-am reținut prea bine numele.