Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 46

Capitolul 46
La răscruce de vânturi

"E sfârşit de poveste
Între ea şi el
C-atunci când dragostea lipseşte se-ntâmplă mereu la fel."

Eu și cu Adam am urcat în avion şi am aşteptat să decolăm. Ne îndreptam spre Spania şi în sufletul meu era o fericire imensă. Prima dată când vizitez Spania şi e prima dată când călătoresc cu avionul. Pilotul ne-a anunțat că decolăm şi că sunt așteptate posibile goluri de aer care se pot simți inconfortabil dar nu este cazul să ne panicăm.

Am privit cu geam cum ne înălțăm tot mai mult de oraşul acoperit cu zăpadă. Era o privelişte care nu poate fi descrisă în cuvinte, acum imensele clădiri păreau ca mici locuințe. Eram atât de fascinată de peisajul care se întindea sub geamul mic oval încât nici nu băgam de seamă ce spunea Adam.

- Serena, te simți bine?

Mă întreabă Adam confuz şi îmi îndrept privirea spre el, începând să zâmbesc.

- Mai bine de atât nu se putea.

- Ai ascultat măcar ce ți-am spus?

- Poți repeta te rog?

- Las-o baltă.

- Te-ai supărat pe mine?

- Nu.

Mi-am aşezat capul pe umărul lui şi el îşi lipise obrazul de creştetul meu.

Lou cu Sam încă nu s-au împăcat, dar cum au rezervat biletele din timp, nu au avut de ales decât să vină și se străduiau să se agreeze reciproc. Dar știam că în timpul excursiei se vor împăca, era de la sine înțeles.

Aveam câteva ore bune până când vom ateriza pe tărâmul spaniol. Eram nerăbdătoare, suntem cazați la o pensiune scumpă dintre munți şi din pozele văzute de la Adam e minunat locul. Friguros, dar cu peisaje de neuitat.

*

Cobor din avion, târâind valiza după mine. Adam era pe undeva prin spatele meu şi m-am oprit pe loc, așteptându-l şi admirând locul. Spania era minunată, oamenii treceau pe lângă mine vorbind limba lor natală și fiind amuzată de faptul că ei au obiceiul de a vorbi extrem de rapid și agitați.

- Cât timp vom fi aici, am ales să închiriez o mașină. Nu sunt în favoarea taxiurilor.

Am mișcat afirmativ din cap, însă nu înțelegeam de ce Adam și ceilalți își doresc să cheltuie atât de mulți bani. În cazul lor, banii sunt ultima problemă, față de mine și situația mea financiară.

Mă simt foarte prost că eu sunt aici, într-un peisaj de poveste, explorând o lume diferită față de Statele Unite, ea se află acasă, alături de mătușa mea. Și problema banilor nu se pune, Louis m-ar fi ajutat să o aduc aici. Însă prietenii lor nu reprezintă o influență atât de pozitivă asupra ei.

- Am plătit firma pentru a o aduce aici, însă nu o zăresc.

Spuse Adam, odată ce am ajuns în parcarea aeroportului care era mai mult decât imensă. El privea agitat printre rânduri și încerca să găsească mașina închiriată. Și când într-un final o văzuse, ochii mei s-au lărgit și bărbia aproape că atingea asfaltul.
Un bolid de zeci de milioane de dolari ședea odihnit pe un loc de parcare, alăturat de un domn îmbrăcat într-un costum negru și elegant. Vehiculul era unul sport, bineînțeles.
Adam Tuner într-un simplu Ford? E o imagine pe care nu am să o văd vreodată. Roșul aprins strălucea pe caroseria fără nici măcar o zgârietură. Era un Mustang mai mult decât nou.