Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 16

Capitolul 16
Copie fizică

Perspectiva lui Serena

Mi-am ridicat capul de pe pernă, şi am mers direct spre baie spălându-mă pe față. Lacrimi uscate îmi erau pe obraji şi rimelul îmi era întins.
Cearcănele îmi erau evidente şi lipsa de mâncare îmi afectează grav organismul. Degeaba îmi spălasem fața, căci lacrimile pe care continuam să le vărs îmi puteau şterge mizeria.

Au trecut 5 săptămâni. 5 nenorocite de săptămâni de când trec prin Iad. Am spus că "BB"-ul e Iadul dezlănțuit, dar nu se compară cu ce am pățit aici.
Încep să cred că Adam a uitat de mine.
M-a lăsat să trec prin atâtea, încât sunt scârbită de mine.

Am început să urlu prăbuşindu-mă la pământ. Mă simt ca ultima târfă de pe pământ. Nici nu mi-am dat seama că în nenorocitul acela de suc era un drog puternic care putea să mă ucidă. Mai bine muream, decât să mă fi culcat cu Kan. Dar eram inconștientă, o legumă.
Starea de euforie îmi ocupase toate simțurile, râdeam într-una, nu mai eram conştientă. Am acceptat aşa de uşor să mă tăvălesc cu el.
Omul ăsta merită să moară, merită tot chinul pe care un om îl poate îndura.

Mi-am sprijinit spatele de cadă şi am tresărit la contactul cu suprafața rece. Mi-am dus genunchii la piept făcându-mă ghem pe podeaua rece.
Nu mai pot, nu mai rezist.

Nu mai vreau să mănânc, mi-e teamă că poate în mâncare se află din nou substanțe care mă aruncă pe culmile extazului.

Nici nu îl pot denunța pe nenorocit pentru viol, fiindcă am fost amândoi de acord. Eu nu am fost de acord, ci drogul care a pus stăpânire pe mine.
Mă simt exact ca o târfă.

Mi-am dat libertatea mea, pe libertatea lui Adam, care nici nu se sileşte să afle ceva despre mine.
Idiotul de Kan mi-a spus că e bine.

- Prințeso.

Îi aud glasul şi îmi vine să umplu cada cu apă şi să mă bag cu totul în ea. Nu mai rezist nici o zi în plus aici.

Nici haine ca lumea nu îmi dau, ci doar fuste cât o palmă şi o simplă ață în loc de sutien.
Exact ca ultima târfă sunt.

Nu i-am răspuns. Poate mă lăsa dracului o dată pentru totdeauna în pace.
Până nu mă sinucid nu am cum să scap de aici.

Şi am încercat în nenumărate rânduri să găsesc o cale de scăpare. Însă nici dracu nu poate să treacă de gardurile lungi de 4 metri. Sunt prinsă aici, şi simt cum viața mi se scurge printre degete.

M-am rugat de Kan să mă lase să o sun pe mătuşa. Cu lacrimi în ochi i-am spus că vacanța mea se prelungeşte, însă plec în New York. Apoi am sunat la birou şi am anunțat demisionarea mea.

Mi-am făcut un duş cu apa rece, aşa îmi puteam reveni.
Încă sunt în stare de şoc, nu m-am culcat cu Adam, cel pe care îl iubesc. Şi m-am culcat cu un mitocan, care pur şi simplu mă chinuie prin prezența lui lângă mine.

După ce am terminat de făcut duşul, m-am înfăşurat într-un prosop mare şi am căutat prin plase o haină mai decentă.
Am găsit o fustă de blugi, pe care am tras-o cât am putut de mult în jos şi un tricou decoltat. Prostul ăsta crede că fac striptease altfel nu înțeleg rostul acestor haine.