Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 5

Capitolul 5
Secrete ascunse adânc

"Când vine vorba de ceea ce iubești, fii egoist!"

~ Povestește-mi mai multe, vreau să știu tot.

~ Ce pot să spun... Italia e uimitoare, dar nu se va compara niciodată cu Statele Unite.

În glasul lui Chelsea se simțea clar tristețea și dezamăgirea, înțeleg cât de greu îi este să se integreze acolo și dacă aș putea aș merge cu prima ocazie la ea, să o ajut într-un fel. Viața ei a fost aici și acum că s-a mutat în cealaltă parte a planetei... chiar că îi înțeleg piedicile.

~ Am vorbit cu Madison, a spus că dacă i-aș fi dat vestea mai devreme ar fi venit pentru câteva zile în oraș înainte ca eu să plec.

Nu pot să cred ce nesimțite am fost, am uitat complet de Madison, dacă am uitat să o anunțăm că Chelsea se va muta atunci chiar că nu și-ar dori astfel de prietene profitoare. Eu și Chelsea am fost așa de axate pe a ne petrece timpul împreună încât am uitat de ceilalți.

~ Am fost niște nesimțite Chelsea...am uitat complet de ea.

~ Așa e... eu trebuie să plec, o să iau prânzul și voi pleca în oraș. Mi-aș fi dorit să fii cu mine...

~ Îmi pare atât de rău... vom mai vorbi curând.

Ne-am luat la revedere una de la alta și am încheiat apelul cu durere în suflet. Metroul se deplasa cu viteză încât abia deslușeam ce se află dincolo de geam. Mă simt atât de bine când sunt în metrou, îmi amintește de Alexander și de vremurile bune. Când eu și el mergeam cu metroul iarna, abuream geamul cu respirația noastră caldă și desenam o inimă, era obiceiul nostru. Mi-aș fi dorit să se repete ani și ani, însă acest lucru am reușit să-l facem doar într-o singură iarnă.

Mi-am alungat amintirile din minte, pentru că sigur voi începe să plâng pe aici, și m-am ridicat de pe scaun așteptând ca metroul să se oprească în stația în care trebuia să cobor. Mă îndreptam spre locul meu de muncă, acum două zile l-am cunoscut pe Adam și nu a fost prea cumsecade. Dar în fine, nu judec persoanele, fiecare are un temperament diferit. Unii mai prietenoși, alți morocănoși... el este un specimen diferit.

Metroul opri și mă îndrept spre casa Turner la pas, ajungând câteva minute mai târziu, de data aceasta paznicul de la poartă doar s-a uitat la mine și m-a salutat, data trecută abia am reușit să îl conving că lucram și eu în această casă.
Azi la ușă nu îmi mai răspunsese domnul Henry, ci Margret.

- Bună Serena. Soții Tuner au plecat din oraș azi de dimineață și nu se întorc decât peste cinci zile, așa că primul tău salariu va întârzia puțin.

- Nicio problemă. Adam plecase cu ei?

- Nu, nu am plecat cu ei.

Ochii mi se măresc când îl văd pe blondul ciufulit coborând scările. Eram extrem de jenată, cine Dumnezeu m-a pus să întreb de el și cine Dumnezeu l-a pus pe el să apară fix în momentul în care întrebam de el? Apare în clipele cele nepotrivite.

Margret râse scurt apoi plecă în bucătărie eu fiind pe urmele ei. Obrajii meu sigur au prins culoare roșiatică și îmi doresc din tot sufletul ca Adam să nu vină în bucătărie, deși îi aud pași în spatele meu. Dacă mă va vedea intimidată va ști sigur că poate domina situația dintre noi.