Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 9

Capitolul 9
O nouă viață

"Faci luna să suspine și lași noaptea să regrete."

- Mătușă, nu putem face asta. Eu și Hope l-am cunoscut de o jumătate de oră, nu avem încredere în el încă. Prefer să ne întoarcem acasă. Sau vom găsi alt apartament de închiriat.

Spun, încrucișându-mi brațele la piept indignată, odată ce am rămas singură cu mătușa mea.

- Dar eu îl cunosc de vreme destulă și garantez pentru încrederea voastră. A decis să ne ajute și fără să îl răsplătim cu nimic.

- Cum poți fi atât de credulă? Este un bărbat tânăr și arătos, crezi cu tărie că el își dorește întemeierea unei familii de pe acum?

- Serena Evans! Ce insinuezi? Eu sunt bătrână?!

- Nu, nu doream să sune așa. Ce vreau să spun e că... bărbații înstăriți și singuri, de obicei, nu își doresc familii. Și din păcate, el o va primi la pachet. Dintre toate femeile, credeam că tu știi asta cel mai bine. Unchiul Jack avea patruzeci de ani și a plecat.

- Fără alte comentarii, Serena, adună-ți lucrurile. De dimineață nu vom avea timp.

Nu îmi vine a crede că atât de brusc, creierul mătușii mele a fost spălat și nu mai gândește limpede. Cum ne poate arunca în ghearele unui bărbat abia cunoscut de mine și Hope? Poate că exagerez, însă prefer să iau în calcul toate riscurile pentru a știi cum să le evit. După cum spuneam, un chip inocent poate ascunde o poveste întunecată.

Sincer, îmi este frică, nu vreau să dorm în casa unui necunoscut. Nu vreau să mănânc la masa lui, nu vreau să mă odihnesc în casa lui. Măcar de ni l-ar fi prezentat mătușa de câteva zile, nu de câteva minute şi în secundele următoare să ne anunțe că va deveni gazdă pentru noi.

- Fie că vrei, fie că nu, trebuie să vii cu noi Serena. Nu cred că ai vrea să devii un copil al străzi.

Spuse, apoi îmi părăsește autoritară dormitorul și rămân singură, aruncându-mă suprafața patului. Nu îmi vine a crede.

O bătaie în ușă se face auzită în încăpere și presimțeam că este Hope. Am invitat-o înăuntru.

- Ești în regulă?

O întreb când mica blondă se așază pe pat, lângă mine. O cuprind în brațele mele, mângâind-o drăgăstos pe spate.

- Sunt bine. Dar tu? De ce nu vrei să ne mutăm la domnul Harry? Pare o persoană amabilă. Mi-a promis un laptop și un telefon nou dacă voi lua note mari la școală.

Este prea mică pentru a înțelege anumite lucruri.

- Ar fi bine să se țină de promisiune. Mă voi asigura că va face asta. Dacă te va dezamăgi, va fi vai de el.

Spun chicotind și îi ascund o șuviță de păr în spatele urechii.

*

- În treizeci de minute plecăm!

Aud glasul mătușii şi încep să înjur în barbă. Am oftat și am părăsit baia, traversând rapid distanța dintre baie și dormitorul meu, evitând să fiu văzută cumva de Harry doar în prosop. Odată intrată în dormitor, mi-am îmbrăcat hainele alese și am îndesat prosopul într-unul dintre bagaje.