- Puturos mic, trezeşte-te acum, ai să întârzii la şcoală.
Spun mângâindu-l pe față pe micul blond.
- Încă 5 minute.
- Spui asta de o oră. Nu mai poți dormi scumpule.
Se ridică puturos din pat şi se îndreptă spre baie. Am plecat din camera lui şi am intrat în cea a lui Ethan.
El e matinal, e şi îmbrăcat şi pregătit pentru prima lui zi de şcoală.
E entuziasmat, şi cred că îi va place şcoala.
- Micuțule, gata?
- Da mami.
- Haide să mănânci.
Când am născut, Kay a fost primul şi după aproximativ 6 minute Ethan a apărut şi el. Nu am fost la control şi nu am ştiut că port în pântece o pereche de gemeni. Şi nu înțelegeam de ce aveam dureri aşa de mari după ce l-am născut pe Kay. Se pare că Dumnezeu mi-a dăruit două minunății, unul în plus ca să astupe dorul de al meu Adam.
La naştere am fost singură, nişte clipe groaznice. Hope era la şcoală şi eu singură în casă. Apoi după ce am venit cu ei acasă, dacă plângea unul, începea şi celălalt. Eu, eram ca o cârpă neexperimentată şi inutilă. Abia m-am descurcat cu ei.
Hope a terminat facultatea de drept la Yale, şi urmează să se căsătorească cu David.
Cât despre Adam... nu pot vorbi despre el, durerea e prea adâncă, şi mi-au ajuns sutele de mii de lacrimi vărsate.
Am pus cereale în două boluri şi i-am aşteptat pe ce doi prinți ai mei.
Oricât de greu mi-a fost, nu am vrut să las pe nimeni să mă ajute. Nu o lăsam nici măcar pe Hope să îi hrănească, eu am făcut totul. Cu puțini bani, am ajuns cu bine unde suntem.
De ce ți-e mai frică, asta ți se va întâmpla. Mi-a fost frică ca copiii mei să crească fără un părinte, şi tocmai asta mi s-a întâmplat. Ethan şi Kay nu ştiu ce înseamnă cuvântul "tată". Şi nici nu vreau pe altcineva, nu îl trădez pe Adam, pe soțul meu căruia i-am promis de multe ori dragoste eternă, şi chiar aşa e.
Kan e la închisoare, şi-a primit prețul suprem pentru faptele lui.
Adam nu e lângă mine, şi voiam să mor ca să ajung alături de el, dar copilașii mei merită dreptul la viață şi fericire.
Uneori nu înțeleg sensul vieții mele atât timp cât Adam nu e în ea, dar în schimb mi-a lăsat două comori pentru care chiar merită să trăieşti.
El nu a apucat să îşi strângă în brațe fiii, nici măcar să îmi vadă pântecul mare. Nu am reuşit să ne oficializăm căsătoria, dar mai târziu mi-am schimbat numele din Evans în Turner.
Mătuşa Angelina, Hope, Louis, tata Sebastian, Genesys, Henry îmi sunt alături, şi îmi vor fi mereu.
Nu e nimic la fel fără Adam, dar mă adaptez. Deşi absența lui e atât de evidentă în viața mea încât durerea mă doboară uneori. Mă pune la pământ şi abia mă ridic de jos.
- Mami, e timpul să plecăm la şcoală.
- Desigur. Haideți la maşină.
Viața micuților mei abia începe, şi sunt pregătita să fiu pentru ei şi mamă cât şi tată.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
